Nu e normal. E doar cel mai comun

Sunt Ștefania Horvath,
o fostă sportivă de performanță mulțumitoare pentru sănătatea bună pe care o am
și în prezent Asociat Independent USANA.

Undeva după 40 de ani am realizat că mă dureau umerii, genunchii, dar mai ales coloana vertebrală. Am crezut că e normal ca odată cu înaintarea în vârstă, pe la 40-50 de ani să înceapă să ne „scârțâie” toate încheieturile, junghiuri, ba într-o parte, ba în alta. Toată lumea zice că e normal, e vârsta… Dar, nu e așa! Nu e normal. E doar cel mai comun! Majoritatea din cauza stilului de viață am ajuns așa. Nu-ți mai spun că eram tot timpul obosită, deoarece nici noaptea nu mă odihneam din cauza durerilor.

După 8 ore de muncă la birou eram înțepenită, cu greu mă mai puteam îndrepta. Am început să mă îngrijorez pentru următorii ani pe care îi mai am de trăit. Nu vedeam cu ochi buni o viața cu astfel de dureri și mi-am căutat medicul specialist. Mi-a dat să fac fizioterapie, tot felul de medicamente, dar totul ținea până se termina efectul analgezicelor. Atunci m-am îngrijorat și pentru sănătatea stomacului și a ficatului. În paralel am folosit, ani la rând, suplimente de la o companie care vinde și în orașul nostru, dar nu am găsit ajutorul de care aveam nevoie.

Într-o bună zi am fost invitată la o prezentare unde s-a vorbit despre suplimente cu regenerare celulară. Acolo am văzut pe cineva care chiar a fost ajutat în problemele lui foarte grave cu genunchii. M-a impresionat povestea lui și bucuria cu care vorbea despre felul cum l-au ajutat suplimentele acelea. Atunci mi-am zis că trebuie neapărat să le încerc. M-am gândit că nu am nimic de pierdut. Întrevedeam un ajutor și pentru mine.

Plină de speranță mi-am făcut un cont pe site, la care am primit link, și am comandat un protocol complet. Abia am așteptat să le primesc. Spre bucuria mea, am descoperit îmbunătățiri foarte repede, chiar de la o zi la alta! Simțeam, acum pot să îți spun, că organismul meu avea nevoie de hrană, de vitaminele și mineralele pe care i le dădeam.

E atât de bine să poți în sfârșit să dormi și să te odihnești, să nu te mai trezești de fiecare dată din cauza durerilor.

Sigur că mi-am făcut și temele, am căutat dovezi despre cercetătorul care a descoperit ce trebuie să conțină multivitaminele ca să dea celulelor organismului hrana de care au nevoie, iar noi nu o putem lua din altă parte, datorită poluării existente.

Am aflat că e Dr. Myron Wentz, microbiolog și imunolog și că de-a lungul anilor el și Compania sa au primit foarte multe premii pe știința din suplimentele pe care le produc, printre care, în 2007, Premiul Albert Einstein – echivalentul premiului Nobel pentru știință. Sunt multe dovezi care ne arată că aceste suplimente sunt cele mai bune.

„E mai bine să previi decât să tratezi”, nu-i așa?
Nu e nevoie să fii bolnav ca să iei suplimente alimentare.

M-am simțit din ce în ce mai bine și, bineînțeles că nu am putut să tac! Am început să le spun și celor dragi despre aceste minunate suplimente. Mi-a fost foarte ușor să spun mai departe pentru că se și vedea pe mine că eram altfel.

Și, prietenii mei, care au avut încredere în mine și au vrut să încerce la randul lor suplimentele, m-au rugat imediat să îi ajut să-și procure protocoalele. Sunt mulțumiți și fericiți. Sunt bucuroasă că nu mulți au avut probleme de sănătate, cei mai mulți vor să facă prevenție.

Sportul este foarte bun pentru corpul nostru, dar să nu uităm că trebuie să îi dăm corpului nostru hrana de care are nevoie pentru celule! Să nu îl forțăm fără a-l ajuta cu suplimente de cea mai bună calitate! Iar odată cu înaintarea în vârstă, este obligatoriu să luăm suplimente!

Sunt încrezătoare că și în următorii ani aceste suplimente îmi vor face din ce în ce mai bine, continui să le folosesc zilnic, îmi vor hrăni, proteja și reînnoi celulele corpului meu astfel încât să mă pot bucura în fiecare zi de viața pe care mi-o doresc.

Având în vedere povestea mea, îți arăt și ție unde găsești suplimentele acestea minunate cu regenerare celulară și pe care ți le recomand.

Trebuie doar să urmezi link-ul de mai jos. Poți să citești în dreptul fiecărui produs ce face pentru corpul tău.

Fă-ți un cont acolo (așa ca la Emag sau Cora, Librex etc), ca să obții și reducerea de 10%, așa cum le cumpăr și eu. Deloc greu.

Cu sinceritate,
Ștefania Horvath
Asociat Independent USANA

P.S. Nu ai Nimic de Pierdut. Urmează Link-ul și Bucură-te de Tot Ce Îți Oferă Aceste Suplimente! http://stefania.usana.com

Dr. Myron Wentz – USANA’S FOUNDER

Tarzan-ul copilăriei generației mele

S-a născut la începutul secolului trecut, la periferia Timişoarei, oraș aflat la vremea aceea în Austro-Ungaria. Numele său se împleteşte cu cinematografia şi sportul mondial. Familia sa a emigrat în Statele Unite ale Americii, la Chicago, când avea doar 7 luni.

Deși a fost un copil bolnăvicios, medicii i-au recomandat să facă înot. De aici, recordurile sale sportive și cariera actoricească de succes.

Înainte de a fi un actor îndrăgit și recunoscut pe întreg mapamondul, a fost un mare sportiv. Primul superstar al înotului a colecționat șase medalii olimpice și peste 50 de titluri naționale, performanță neegalată până în anii 80. O adevărată forță a naturii, a doborât 67 de recorduri mondiale. A detinut recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi, la jumatatea de mila. A fost primul care a înotat 100 m sub un minut.

S-a remarcat şi în industria filmului, fiind cel de-al şaselea actor căruia i-a fost încredinţat rolul eroului Tarzan, pe care l-a interpretat de-a lungul anilor în 12 filme de mare succes.

În timpul revoluției cubaneze, pe când juca golf cu niște prieteni în Cuba, jucătorii s-au trezit înconjurați de revoluționari înarmați. Fără să-și piardă cumpătul, a lansat strigătul lui Tarzan, iar soldații, recunoscându-l, au fost foarte încântați să escorteze grupul într-o zonă sigură. Respectându-i-se dorința, la înmormântarea sa, coșciugul a fost coborât în groapă având ca fond sonor același celebru strigăt.

Actorul a murit la 20 ianuarie 1984, la vârsta de 79 de ani, în oraşul mexican Acapulco. Şi, este vorba despre…?

Numele său probabil nu vă spune nimic, dar cu toții am văzut, cel puțin o dată, un film cu Tarzan – Johnny Weissmuller

Text adaptat, foto – Google

Creionul și Caracterul

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut până acum!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi întotdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.

Prima calitate:
poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate:
din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

A treia calitate:
creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este necesar este să ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate:
la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului:
lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta…

Text preluat

Un cuvânt pentru noul an

Dacă umbli cu Dumnezeu și Îl onorezi, acesta poate fi cel mai binecuvântat an al tău!

Bob Gass

Îți doresc destul!

Îmi place mult să revăd texte care-mi plac. De multe ori le adun pe telefon, la notițe, dar mi l-am încărcat foatre tare și am hotărât ca, ori de câte ori găsesc ceva frumos să așez aici, unde pot să vă arăt și vouă ce îmi place. Doar asta fac de obicei aici: împart și cu voi ceea ce îmi place.

Textul care urmează l-am citit în vreo două locuri. L-am căutat a treia oară, pentru că de fiecare dată înainte „l-am scăpat”. Iată-l:

„Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între o mama și fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrățișat și mama i-a spus: – Te iubesc și îți doresc destul!

Fata, zâmbind, i-a răspuns:

– Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mamă!

S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile. Aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă:

– Vi s-a întamplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că il vedeți pentru ultima dată?

-Da, mi s-a întâmplat, i-am răspuns. Scuzați-mă ca vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un ramas-bun pentru totdeauna?

– Sunt bătrână, iar ea locuiește foarte departe. Mă așteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă, spuse ea.

– Pe când vă luați rămas bun, v-am auzit spunând, “Îți doresc destul”. Pot să vă întreb ce înseamnă asta?

Ea începu să zâmbească.

– Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obișnuiau să le-o spună la toți… A făcut o mică pauză și s-a uitat în sus, ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi a zâmbit și mai mult.

– Când spunem “Îți doresc destul!” vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină.

Apoi, întorcându-se spre mine îmi recită din memorie următoarele: <Îți doresc destul soare, care să-ți lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua. Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult. Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țină spiritul viu cât vei trăi. Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mai mare. Îți doresc destul câștig pentru a-ți satisface dorințele. Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai. Îți doresc destule salutări până a ajunge la finalul rămas-bun.>

Aici ochii ei se umeziră din nou. Se îndepărtă.”

Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți.

Așadar, fă-ți timp să trăiești, aici și acum…

ÎȚI DORESC DESTUL!

RUGĂ

A început un nou an.

Dumnezeu l-a pregătit pentru mine și, cu ajutorul Lui, am pășit în el. Pentru cât timp? Nu știu. Știu doar că l-am început, dar nu știu cât din el voi parcurge, dacă voi ajunge la finalul lui.

Mai știu că voia lui Dumnezeu pentru viața mea este să fiu mai aproape de El și să Îl iubesc cu toată inima.

El să fie fericirea și scopul meu de a trăi pe acest pământ.

Îmi doresc o credință deplină în puterea învierii lui Isus Hristos și dragoste pentru El, pentru frați și oameni.

Dumnezeu să mă acopere cu Mantaua de izbăvire și promisiunile făcute mie și casei mele și acestea să fie împlinite la timpul Lui…

Domnul să îmi dea pace deplină când circumstanțele nu-mi sunt favorabile, o încredere neclintită că El știe, vede, cunoaște și este în controlul tuturor lucrurilor…