gânduri, fara diacritice…

1

Sunt asa de trista…

Nu mai vorbesc cu tine decat in trecere
Si asta ma face sa nu ma mai inteleg.
Chiar ma simt fara rost.
Si timpul trece repede.
Si cand ma gandesc la Marea intalnire
Ma tem. Nu cred ca ma vei recunoaste.
M-apuca disperare!

2
Curand va trece anul
iar eu nu mi-am facut partea de plan
De fiecare data am amanat, in speranta ca
maine o sa am mai mult timp. Azi as face-o pe fuga…
Maine se pare ca nu mai am timp!
3
Calatoria mea se-apropie de final
cu pasi repezi, cu salturi mari, cu viteza astronomica
m-apropii de capatul liniei
si acolo ma astepti tu.
nu-ti vad mainile…
lacrimile-mi incetoseaza vederea
si de aceea parca te-ai undui
parca te-ai apropia, parca te-ai indeparta…
nu te pot atinge…
as vrea sa ma atarn de gaul tau…
nu te pot ajunge. vrei sa ma astepti, putin?
4
la crucea ta ma-ntorc de fiecare data
cand picioarele-mi sunt mai grele decat mine
decat pamantul… poate din cauza ca ma tragi din el
si vrei sa ma duci spre cer…
inca nu am aripi
5
cu mai multi ani in urma eram atat de fericita…
nu ca acum nu cunosc fericirea
aceasta nu-mi este straina, dar am lasat-o putin sa se odihneasca.
ma obosea si pe mine, cred, de aceea i-am dat o pauza.
pe cand m-am intors s-o iau, caci se facuse racoare,
n-am mai aflat-o. se pare ca am pierdut-o… o caut.
o caut inca… descopar cam prea multe liane de care vreau sa scap.
m-am infasurat in ele cand simteam ca mi-e prea cald,
asa ca sa nu ma consider dezbracata de tot…
insa acestea au inceput sa ma sufoce si nu mi-e cald cu ele…
mi-ar fi bine… dar parca as vrea sa fiu iar fericita!