O veste într-o poveste

Uite o poveste :Unui om bogat si fiului sãu le plãcea sã colecționeze opere de artã rare. Aveau de toate în colecția lor, chiar și Picasso și Raphael. Adesea se așezau și își admirau minunatele opere de artã.Când a izbucnit un mare conflict în țara lor, fiul a plecat la rãzboi. A fost foarte curajos și a murit în bãtãlie în timp ce îl salva pe un alt soldat. Tatãl a primit vestea și a plâns amar pentru moartea fiului sãu.Cam după o lunã, cineva a bãtut la ușa lui. Era un tânãr cu un pachet mare în mânã.
El a spus:
– Domnule, dumneavoastrã nu mã cunoașteți, însã eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastrã și-a dat viața. El a salvat multe vieți în acea zi și în timp ce mã ducea în brate cãtre un loc sigur, un glonț l-a lovit în inimã si a murit pe loc. Vorbea adesea despre dumneavoastrã și despre cât de mult iubiți arta.
Tânãrul a întins pachetul:
– Stiu cã nu este mare lucru. Nu sunt un artist mare, dar cred cã fiului dumneavoastrã i-ar fi plãcut sã aveți asta.
Tatãl a deschis pachetul. Era un portret al fiului sãu, pictat de acest tânãr. A privit uimit la felul în care soldatul surprinse în tablou personalitatea fiului. Ochii i s-au umplut de lacrimi. I-a mulțumit tânãrului și s-a oferit sã plãteascã tabloul.
– O, nu, domnule, nu aș putea niciodatã sã plãtesc ce a fãcut fiul dumneavoastrã pentru mine. Este un cadou.Tatãl a agãțat portretul deasupra șemineului. De fiecare datã când avea musafiri, înainte de a le arãta vreo operã de artã din colecția lui le arãta întâi portretul fiului sãu.Peste câteva luni el a murit. S-a fãcut o mare licitație pentru picturile din colecția sa. S-au adunat multi oameni de seamă cu influențã, uimiți sã vadã minunatele tablouri și bucuroși sã aibã ocazia de a cumpãra unul pentru colecția lor. Pe tribunã se afla tabloul fiului sãu…
Cel care conducea licitația a lovit cu ciocãnelul:
-Vom începe cu acest tablou al fiului sãu. Cine vrea sã liciteze?
S-a fãcut liniște. Apoi o voce din spatele încãperii a strigat:
– Vrem sã vedem tablourile celebre. Sãriți peste acesta.
Dar cel care conducea licitația a insistat:
– Vrea cineva sã liciteze pentru acest tablou? Cine doreste sã înceapã? 100 de dolari? 200?
O altã voce a strigat furioasã:
-Nu am venit aici ca sã vedem acest tablou. Am venit sã vedem picturi de-ale lui Van Gogh, Rembrandt. Sã trecem la valorile adevãrate.
Dar cel care conducea licitația a continuat:
– Fiul! Fiul! Cine îl va lua pe fiu?
În cele din urmã s-a auzit o voce din spatele încãperii. Era grãdinarul care lucrase mult timp pentru stãpân și fiul sãu.
– Voi da 10 dolari pentru acest tablou.
Fiind sãrac, era tot ce-și putea permite.
– Avem 10 dolari. Cine oferã 20?
– Dați-i-l cu 10 dolari. Sã trecem la genii.
– S-au oferit 10 dolari. Nu vrea nimeni sã dea 20?
Mulțimea de oameni a devenit tot mai furioasã. Nu voiau tabloul cu fiul. Doreau picturile mai valoroase din colecție. Cel care conducea licitația a lovit cu ciocãnelul:
– S-a vândut cu 10 dolari.
O persoanã din al doilea rând a strigat:
– Sã mergem mai departe!
Dar cel care conducea licitatia și-a pus jos ciocãnelul:
– Îmi pare rãu, dar licitația s-a încheiat.
– Cum adică s-a încheiat domnule, noi am venit aici degeaba? Și ce facem cu tablourile celelalte!
– Îmi pare rãu. Când am fost chemat sã conduc această licitație, mi s-a spus despre o stipulație care existã în testament. Nu am avut voie sã o destãinui nimănui pânã în momentul de fațã. Numai tabloul cu fiul este scos la licitație! Cine îl cumpãrã va moșteni întreaga avere, inclusiv tablourile. Omul care a luat tabloul cu fiul va primi totul.În urmã cu aproximativ 2000 de ani Dumnezeu l-a dat pe Fiul Sãu pentru noi oamenii… Ca și licitatorul, mesajul Sãu spune:
– Fiul, Fiul, cine vrea sã îl ia pe Fiu?!
Cãci, dupã cum vezi, cine Îl ia pe Fiul primește totul !O veste, intr-o poveste!Stefania

… de 1 iunie: Inocența copilăriei

Socotește-ți viața în zâmbete, nu-n lacrimi,
Ține cont de „azi” și-adună fiecare „mâine”,
Trage linie și-adună prietenii, nu anii…
(„Binecuvântări”, Laura Mae Utley Gibson)

A-ți păstra inima fără zbârcitură, a rămâne încrezător, amabil, plin de bunătate și voioșie, plin de uimire și reverență în fața vicisitudinilor vieții, într-astea constă triumful asupra anilor ce trec.
(Thomas Bailey Aldrich, 1836-1907, scriitor și editor)

Nimeni nu îmbătrânește fiindcă a parcurs un anumit număr de ani în viată. Oamenii îmbătrânesc prin faptul că își trădează idealurile.
(Samuel Ullman, „Tinerețe”)

Și după atâta înțelepciune, îngăduie-ți un zâmbet și… o chituță de cireșe! Să nu-mi spui că ai uitat că-i 1 iunie!!! Nu-ți plac cireșele? Hmmmm, atunci găsești tu un copilaș, chiar și pe mine, căruia să-i dăruiești câteva cireșe! 😋 Strălucirea din ochii lui îți va însenina ziua, ai să vezi. Și, amintește-i că e iubit de Dumnezeu – la fel cum ești și TU!

Ștefania