ACASĂ de Crăciun

🖤

Aș fi dorit să mai petrec un an
Cu fiul, fiica și nepoții care-i am.
Și să le spun că Domnul este bun,
Dar eu voi fi ACASĂ de Crăciun.

Aș mai fi vrut un ceas de părtășie,
Să stau de vorbă cu a mea soție.
Și să îi spun că viaț-a fost frumoasă,
Dar de Crăciun eu plec să fiu ACASĂ.

Aș mai fi vrut s-aud colindători
În noaptea de ajun spre zori.
Și-apoi să-i chem să stea cu noi la masă,
Dar anu-acesta de Crăciun voi fi ACASĂ.

Aș mai fi vrut să merg la adunare,
Să-i văd pe frați, să fie sărbătoare.
Azima să o iau și să beau vinul,
Dar de Crăciun eu îl voi bea cu Domnul.

Aș mai fi vrut să predic înc-o dată
Ca să vorbesc de slujbă și răsplată.
Și-apoi să îl prezint pe robul bun,
Dar Domnul m-a chemat ACASĂ de Crăciun.

Aș mai fi vrut atâtea ca să fie,
Dar suntem limitați aici, pe glie.
Trăim cu boli, durere și angoasă,
De-aceea de Crăciun eu plec ACASĂ.

Aș mai fi vrut, dar nu mai vreau nimica,
Voi fi cu Domnul, va dispare frica.
Eu sunt iertat prin jertfa-I glorioasă
Și la Crăciun voi fi cu Domnu-ACASĂ! 💔💞

*autor Pavel Bochian, Chicago, Bis.Filadelfia

Când am citit pentru prima oară această poezie, am plâns… Atâția cunoscuți și părinți ai prietenilor mei au plecat ACASĂ în anul acesta! Au trecut prin boala de care încercăm să ne ascundem după o mască, în casă, spălându-ne mai mult cu apă și săpun, ferindu-ne de îmbrățișări, chiar și cu mama și tata, păstrând distanțarea fizică… Alții au fost bătrâni și bolnavi, iar un stres în plus i-a „ajutat” să plece mai iute…
Mă mai gândesc la liniștea și pacea despre care vorbește autorul și cred că așa va fi când voi pleca și eu…