Fa-ti timp – autor: Rudyard Kipling

In trecerea grabita prin lume catre veci,
fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci !

Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand,
fa-ti timp cu mila blanda sa le alini trecand.

Fa-ti timp pentru-adevaruri si adanciri in vis,
fa-ti timp pentru cantare cu sufletul deschis.

Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
fa-ti timp sa-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fa-ti timp sa astepti din urma cand mergi cu slabanogi,
fa-ti timp pe-un munte, seara, stand singur, sa te rogi.

Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau batrani,
fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini.

Fa-ti timp sa stai aproape de cei iubirti, voios,
fa-ti timp sa fii si-al casei, in slujba lui Hristos.

Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
fa-ti timp, ca esti de taine si lumi inconjurat.

Fa-ti timp de rugaciune, de post si meditari,
fa-ti timp de cercetarea de frati si de-adunari.

Fa-ti timp si-aduna-ti zilnic de toate cate-un pic,
fa-ti timp ca viata trece si cand nu faci nimic!

Fa-ti timp langa Cuvantul lui Dumnezeu sa stai,
fa-ti timp, cu toate-acestea au pentru tine-un grai.

Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
fa-ti timp sa dai vietii si mortii tale un pret !

Fa-ti timp ACUM ! ca-n urma zadarnic ai sa plangi,
Comoara risipita a vietii n-o mai strangi.

Amintiri

Când m-ai chemat pe nume, mi-ai spus să las lumea şi să mă iau după Tine, să vin alături de Tine, să mă las luată în braţe de Tine, cum vreau eu. Nu-mi mai spusese nimeni, atât de pe înţelesul meu ce să fac. Am lucrat întotdeauna după placul meu, fără să-mi pese prea mult dacă mă răneam, dacă sufeream…

“Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, în afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.

Eu Sunt Pânea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit. Pânea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară. Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine. Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.”

Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…  Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, Sunt duh şi viaţă. Dar Sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă. Şi a adăogat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”  „Doamne” I-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac. Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.”

Ioan 6:44-71

2009
Ștefania