Amăgirea unor liste – după Max Lucado

…Mi-am scos Biblia şi am deschis-o la Psalmul 23. Pentru prima dată a tăcut.
– „Domnul este Păstorul meu…”, a citit ea cu glas şoptit, apoi si-a ridicat capul, zâmbind. Îmi amintesc de cuvintele acestea. Le-am citit adesea în tinereţe. Şi-a plecat din nou privirea citind mai departe. Când şi-a ridicat din nou ochii erau împăienjeniţi de lacrimi…
– E mult de atunci… E foarte mult de atunci, a oftat ea… Treptat, s-a deschis, povestindu-mi cum a crezut şi ea… odată. Se convertise la Cristos în tinereţe, dar nu-şi amintea când fusese ultima dată la biserică. Am discutat puţin despre credinţă şi despre o a doua sansă. Am întrebat-o dacă-mi permite să-i pun o întrebare. A înclinat capul aprobator.
– Crezi că există rai?
– O, da, desigur.
– Şi crezi că vei ajunge în rai?
A privit preţ de câteva clipe în altă parte, apoi s-a întors spre mine şi mi-a spus încrezătoare.
– Da, sigur că da. Voi ajunge în rai.

  • De unde ştii că vei ajunge în rai?
  • De unde ştiu că voi ajunge în rai?… A tăcut câteva momente, în timp ce încerca să-şi formuleze răspunsul.
    Într-un fel, ştiam deja ce-mi va spune. Urma să-mi dea o „listă” (fiecare cu lista lui!).

  • Ei bine, în esenţă sunt un om bun. Nu fumez mai mult de un pachet pe zi. Îmi fac datoria. Şeful meu se poate baza pe mine la locul de muncă. Nimeni n-a murit din cauza mea de SIDA. N-am infectat pe nimeni cu HIV…

Deci asta era lista ei! Calităţile ei. În gândirea ei, cerul putea fi cucerit printr-o stare bună de sănătate si sex protejat. Logica ei era simplă: mă ţin de listă pe pământ si obţin locul în cer.

Acum, ca să nu fim prea severi cu ea, aş vrea să te întreb ce cuprinde lista ta. Majoritatea dintre noi ne asemănăm cu această tânără. Credem că suntem „în esenţă” persoane bune, decente, muncitoare. Cei mai mulţi avem o întreagă listă pentru a o dovedi. Poate a ta nu cuprinde ţigările şi SIDA. Dar şi tu ai o listă.
„Mi-am plătit impozitul şi sunt la zi şi cu zeciuiala.”
„Îmi iubesc soţul/soţia şi copiii.”
„Sunt, negreşit, mai bun decât Hitler.”
„Da, în esenţă sunt un om bun.”

Majoritatea avem o listă. Şi scopul listei noastre este bine definit: să demonstreze că suntem buni. Există însă o mică problemă cu acest gen de liste: NIMENI NU ESTE SUFICIENT DE BUN. Pavel ne-o demonstrează prin cele două „batoane” de dinamită plasate de el în capitolul 3 din Romani. Primul este în versetul 10: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.” Nici unul. Nici tu. Nici eu. Nici măcar unul.

A doua explozie are loc în versetul 23: „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”  Asta este. Iată cât contează „listele” noastre. Iată ce valoare are să fii „în esenţă bun”.

Atunci cum putem ajunge în cer? Dacă nimeni nu este bun, dacă nici o listă nu este suficientă, dacă nici o realizare nu este corespunzătoare, cum putem obtine mântuirea?…

Te invit să dai răspunsul tău la aceasta întrebare. Aștept cu nerăbdare părerea ta, comentariul tău.

Îți mulțumesc,
Ștefania

Anunțuri

1 Corinteni 13 – Iubirea

Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.

Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,

nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,

nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,

acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.

Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;

dar, cand va veni ce este desavarsit, acest „in parte” se va sfarsi.

Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Învățând Iubirea,
Ștefania

SĂPTĂMÂNA CĂSĂTORIEI, 7-14 februarie 2013

AFIS Saptamana Casatoriei 17%
Căsătoria este expresia socială a dovezii de iubire pe care o au două persoane de sex opus, una faţă de cealaltă. Căsătoria este o alegere liberă, asumată în faţa societăţii şi a lui Dumnezeu.Avem în medie 100 -110 mii de căsătorii în România anual.
Avem 35 – 50 mii de divorțuri. Ne ducem în sus cu rata divorțurilor măsurată anual și în jos cu numărul de căsătorii. Crește de asemenea numărul de conviețuiri consensuale.
Deja aproximativ 20% din populația României a trecut printr-un divorț. Ce se întâmplă cu copiii din aceste căsătorii? Ce învață ei despre viață? Ce așteptări și ce convingeri își crează copiii României vizavi de familie, stabilitate, dragoste cu sacrificiu de sine, rolurile bărbatului și ale femeii?
În vremuri în care viața de cuplu căsătorit este tot mai expusă presiunilor, devalorizării și destrămării se cere o luare de atitudine.
În ultimii doi ani, în perioada 7-14 februarie, în Romania s-a desfășurat evenimentul intitulat SĂPTĂMÂNA CĂSĂTORIEI.
A pornit de la Cluj și astăzi stau de vorbă cu Corneliu și Georgiana Szekely-Hațegan, care au promovat pentru întâia dată acest eveniment în țara noastră.
Ștefania

Suntem ceea ce vedem si vedem ceea ce suntem!

040c10c64122649f345f365beb73092b

Dacă  ne interesează ce se difuzează la unele posturi de radio și pe canalele de televiziune, dacă ne interesează ce vizioneaza concetaţenii noştri, copiii noştri, şi de ce nu, chiar şi noi ne mai lăsăm ochiii lipiți’ de ‘tembelizor’; dacă ne interesează viitorul societății și mai ales dacă vrem ca sufletul să nu ne fie chinuit zi de zi, din ce în ce mai tare TREBUIE să facem ceva:

SEMNEAZĂ ACUM petiția online „Interesul public mai presus de gustul publicului” lansată de CNA, pe care o găsești aici:
Iată câteva cuvinte care sprijină această inițiativă a CNA. Citește articolul întreg. Merită efortul!
”Eu ştiu să mă apăr şi, în definitiv, puţin importă la ce mă uit eu personal într-o seară sau alta. Am însă dreptul, ba chiar obligaţia să fiu îngrijorat, ca publicist, de ”hrana” spirituală care se livrează, pînă la intoxicare, concetăţenilor mei, eventual nepreveniţi. Nu mi-e indiferent ce sunt puşi să ”consume” copiii mei, vecinii mei şi toţi cei care, cu un cuvînt vag dar decisiv, se cheamă ”electorat”. Ei votează şi hotărăsc, astfel, cine mă va conduce. Şi dacă minţile lor sunt năucite de maculatură, destructurate de manipulări grosolane şi de trivialităţi de gang, mă tem pentru opţiunile lor, de la care atîrnă şi viitorul meu. – Andrei Pleșu – România în chiloți”
„CNA lansează petiţia online Interesul public mai presus de gustul publicului

Drumul de la domnia bunului plac la cea a bunului simţ trece şi pe la CNA. Sau mai precis ar trebui să treacă.

Am văzut înmormântări în direct, momente înselătoare în emisiunile de divertisment, în dezbateri politice sau pe teme sportive. De la an la an spaţiul audiovizual românesc devine din ce în ce mai viciat.

Moartea unei personalităţi publice pare a fi momentul cel mai râvnit al unei televiziuni, iar cazurile recente, cum ar fi cel al lui Adrian Păunescu, al lui Şerban Ionescu sau al lui Sergiu Nicolaescu confirmă acest trist şi nefiresc adevăr.

Este timpul ca riposta să vină din două direcţii: de la cetăţeni şi de la CNA. Ca să reuşim, alăturaţi-vă în număr cât mai mare şi

Semnaţi petiţia noastră online!

Nu putem reuşi decât împreună cu dumneavoastră.”

http://cna.ro/Semneaz-peti-ia-interesul-public.html