Regrete?

Cât de des ți se întâmplă
să-ți pară rău că ceva n-ai făcut?

Mie mi se întâmplă destul de des
să-mi pară rău că nu am făcut
la timpul potrivit ba una, ba alta.

Apoi, după frământări,
care pot dura chiar mult,
îmi amintesc că sunt lucruri
de care cred că aș fi avut nevoie,
dar nu mi-au fost sortite să le fac sau să le am…

Iepurele și Broasca Țestoasă – fabulă, de Esop

 

Un Iepure care privea mersul leneș al unei Țestoase îi spuse acesteia în glumă: – Vrei să facem o întrecere, să vedem cine aleargă mai repede? Țestoasa încuviință.

A doua zi, dis-de-dimineață, veniră la locul hotărât pentru începerea cursei. Multe animale voiau să privească întrecerea și așteptau cu nerăbdare. Domnul Șoarece trase o linie roșie pentru start și Veverița dădu semnalul de plecare cu un fluier. Iepurele porni val-vârtej, iar Țestoasa încetinel, după cum îi era felul.

Cum o luase cu mult înaintea Țestoasei, Iepurele se așeză să mănânce câțiva morcovi proaspeți.

În timp ce mânca, trecu și Țestoasa, asudată, dar hotărâtă să nu se dea bătută. Iepurele mai alergă un pic și, în dreptul unui sat, se așeză sub un copac să se odihnească. Târziu, Țestoasa îl ajunse din urmă, dar trecu mai departe fără să se oprească.

Iepurelui i se făcu somn. Își spuse:
– Soarele ăsta e prea fierbinte. Mai bine dorm un pic! Țestoasa e înceată și voi avea timp s-o întrec!

Când se trezi, văzu că se lăsa noaptea. Sări ca ars și porni pe urmele Țestoasei. În depărtare, o văzu cum trece linia de sosire și câștigă întrecerea. Toate animalele au aplaudat-o. I-au dat apoi o cupă, ca unei mari câștigătoare.

Iepurele a ajuns târziu, obosit și rușinat, tocmai el, care credea că este cel mai bun alergător.

Așa a aflat că străduința este un dar neprețuit.