Hristos a înviat!

La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze, înspre ziua dintâi a săptămănii, Maria Magdalena şi celelalte femei au plecat să vadă mormântul. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” şi iată că un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.

Mormântul era gol!mormantul gol

Cânducenicii au auzit din gura femeilor cele aflate la mormânt, un val de frământare i-a cuprins pe ucenici. O veste fulgerătoare a început să circule: „A înviat, după cum spusese!”

Necredința ce cuprinsese inimile amorțite ale ucenicilor se cutremură. Un freamăt de viață se dezmorțește și apoi se dezlănțuie asemenea unei furtuni printre apostoli. În această trezire şi redeşteptare, cuvântul de ordine a fost: „A înviat Isus!” Şi iată, după ce au fost cuprinși de îndoială și au stat ascunși ca niște fricoși, ei redevin apostoli, martori şi martiri ai Învierii lui Isus Hristos.

În Duminica Învierii, toată ziua, ucenicii Domnului, fiind parcă transfiguraţi de puterea şi lumina învierii Domnului Isus, își spuneau unul altuia: „Hristos a înviat!”

În această atmosferă de fierbere între apostoli se desfăşoară o dramă zguduitoare: Isus începe să se arate prietenilor Lui. A apărut în faţa femeilor la mormânt, în faţa apostolilor în camera unde se adunau, cu uşile încuiate de frica iudeilor, Apoi, pe drumul spre Emaus, i-a însoțit pe doi ucenici triști, necredincioși, sceptici, dar cărora le-a redat bucuria și nădejdea și certitudinea că e viu, după ce le-a tălmăcit Scripturile, care vorbeau despre El și, în sfârșit, totul s-a clarificat și L-au recunoscut, seara când, după ce Domnul Isus a mulțumit lui Dumnezeu și a frânt pâinea înaintea lor. Sigur că n-au mai mâncat după ce Domnul S-a făcut nevăzut din fața lor. Au dat fuga înapoi la Ierusalim să le spună prietenilor ce au văzut și ce au crezut: „Hristos a înviat!”

Credinţa creştină se bazează pe un Hristos, Fiul lui Dumnezeu, mort pentru păcatele omului şi înviat din morţi, a treia zi după Scripturi, datorită neprihănirii Lui.

Tatăl slavei, să ne dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui.

Înainte de săvârșirea Ta

Înainte de săvârșirea Ta,
înainte să Te ia și să te bată,Pastorul meu
să Te scuipe,
să-și bată joc de Tine,
înainte să Te judece cu o judecată bolnavă,
înainte să Te ducă la Golgota ca să Te răstignească,
când Tu știai ce Te așteaptă,
când știai ce chin vei suferi,
și atunci Tu încă tot la mine Te gândeai…
Și nu mi-ai dorit altceva
decât să mă vegheze Tatăl ceresc,
încă de pe atunci, și pănă voi ajunge înapoi la voi,
din gândul Vostru m-am născut,
chiar dacă am venit pe pământ prin voia părinților mei.
Tu ai știut secunda în care luam chip
în pântecele maicii mele, ca în adâncimile pământului,
știai când voi trage în piept prima gură de aer pe acest pământ
și când mă voi pronunța cu primul scâncet;
știai încotro se vor îndrepta pașii mei de-a lungul anilor;
știai și refuzul meu,
cum Îți voi întoarce spatele oricât de dulci erau chemările Tale…
Ai știut și ziua în care urma să-Ți spun „Da”.
Și ziua în care am dorit să mă căsătoresc aici pe pământ,
și ziua când urma să am la randul meu copii.
Știi când sunt pe culmile bucuriei, sau în groapa deznădejdii…
și mai știi atât de multe despre mine…
Tu știi și când mă vei rechema,
de aceea, Te rog, ajută-mă să pot spune și atunci cu bucurie „Da”.

Ioan 17:20-21
Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvantul lor.
Ma rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Povestea crizei…

PÎntr-un sătuc de câmpie, a venit un investitor străin, însoţit de asistentul lui. A bătut la prima uşă întâlnită şi i-a spus proprietarului:

– Uite, eu sunt colectionar de broscuţe. Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede în pădurea din spatele casei şi a prins o broscuţă. I-a dat-o investitorului, şi-a luat cei 10 euro şi le-a spus vecinilor despre ce afacere a făcut.

A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro. După cateva zile, investitorul le-a spus sătenilor:

– Văd că afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro. Ţăranii au dat fuga în pădure, au prins broscuţe şi le-au predat pentru 20 de euro bucata, investitorului.

După alte câteva zile, acesta s-a întors în ţara sa, presat de afaceri, lăsându-l pe asistent cu broscuţele, urmând ca el să se întoarcă după cel mult o săptămână. Înainte de a pleca, le-a spus:

– Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent în ţară. Vă promit însă că la întoarcere am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata. Şi a plecat, în uralele sătenilor fericiţi de pleaşca ce a dat peste ei.

A doua zi, asistentul investitorului a adunat sătenii şi le-a spus:

– Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni şi vă va plăti câte 60 de euro pentru fiecare broscuţă. Dacă vreţi, vi le vând eu înapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumuşel. Ce spuneţi?

Sătenii, s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei degrabă. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat pe la cunoscuţi, pe la bănci, care pe unde a putut, şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata.

Asistentul investitorului a luat banii, a plecat după şeful său, iar pe săteni nu i-a mai căutat nimeni, niciodată. Au rămas cu banii daţi, cu împrumuturi scumpe la bănci şi fără să deţină niciun activ în plus faţă de ceea ce aveau inaintea afacerii.

Aceasta este povestea crizei, pe înţelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar.