alte „pietre de aducere aminte”

alte „pietre de aducere aminte”

Foto: de pe net – Cheile Tureniului… mulțumesc fotografului!

Adaug aici Featured imagePietre de aducere aminte culese de la ascultătorii Radio Vocea Evangheliei Cluj.

Le-am adunat în urmă cu mai mulți ani și îmi sunt tare dragi. Ascultați-le!

http://audio.resursecrestine.ro/emisiuni/index-autori/radio-vocea-evangheliei-cluj/album/pietre-de-aducere-aminte/pagina/8

Anunțuri

istoria unei melodii

Întâmplător, sau nu, Maastricht este și locul unde s-a semnat acordul definitiv de creare a Uniunii Europene, visul nerealizat până acum al atâtor nebuni (sau vizionari) printre care și Napoleon și Hitler.

La aproximativ șase mile de la Maastricht, în Olanda, se află îngropați 8301 soldați americani care au murit în „Operațiunea  Market Garden”, în luptele pentru eliberarea Olandei în toamna și iarna 1944-1945. Fiecare dintre ostasii îngropați în cimitir, precum și in alte cimitire militare canadiene și britanice, a fost adoptat de o familie olandeză care îngrijeste de mormânt, îl decoreaza, pentru ca să păstreze vie amintirea soldatului pe care l-au adoptat .

Este chiar obiceiul de a păstra un portret al „soldatului” (american), într-un loc de cinste în casa lor. Anual, la „Ziua Eliberării”, servicii memoriale sunt ținute pentru  „cei care au murit pentru a elibera Olanda”.

A doua zi se încheie cu un concert. Piesa de final este întotdeauna „Il Silenzio”, o piesă memorială comandată de olandezi, prima dată în 1965, la 20 de ani de la eliberarea Olandei .

Acesta a fost piesa de final a concertului memorial de atunci.

În anul 2008, solista a fost o fată olandeză în vârstă de 13 ani, Melissa Venema, susținută de André Rieu și orchestra sa (Orchestra Regală din Țările de Jos).

Această  piesă de concert se bazează pe versiunea originală și a fost compusă de compozitorul italian Nini Rosso .

De câte ori o voi asculta de acum încolo, o să-mi aduc aminte de viețile jertfite ale acelor tineri americani!

La Mulți Ani, 2015!

Anul Nou s-a furișat până la mine. Mi-a trimis o șoaptă mai dinainte, cum că vine pe urmele celui care abia se încheie și trebuie să-mi închei afacerile cu acesta… Așa că, n-am avut încotro, mi-am luat inima-n dinți și am încercat să rememorez anul 2014…

Am stat deoparte o vreme, poate chiar câteva zile. Se poate spune că fiecare gând, în timp ce făceam toate lucrurile, prin casă sau la sericiu, mi-a fost cuprins de amintiri și de multe ori am plâns, dacă nu pe față, în sufletul meu!  Din nefericire pentru mine am în bagajul de amintiri, mult prea multe „lucruri” care mă fac să roșesc, la gândul că Cineva a văzut și a auzit totul.

Mi-am îndreptat gândul să-mi cer iertare și am găsit înțelegere, mai mut, am găsit iertare, ceea ce m-a făcut să merg mai departe și să cer putere să nu mai fac acele lucruri, să nu mai spun acele cuvinte, am avut curajul să-I cer să-mi curățească gândurile, și să mă umple de gândul care vine din El, gândul care era și în Hristos:

„Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.” (din Filipeni 2)

E multă mângâiere pentru sufletul meu să am acest sfat…

Și încă, în ultima zi a anului 2014, Dumnezeu a avut grijă să-mi vorbească extrem de liniștitor:

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Corinteni 13)

Mulțumesc!

Doamne-ajută-mă!

2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 840 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 14 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.