Cele mai sănătoase 20 de băuturi pentru organism

Pentru a scăpa de sete, pentru a te răcori și pentru a bea ceva bun, urmează sfaturile de mai jos, prezentate de specialiștii nemţi în ziarul Bild. Unele dintre băuturile prezentate nu numai că sunt bune la gust, dar te pot scăpa chiar și de cancer.

1. Cacao – este bună pentru piele Dacă bei cacao regulat cu siguranţă vei avea pielea hidratată cât trebuie, pentru a nu se usca. Este necesară o cană de 200 ml pe zi, cu lapte degresat și cât mai puţin zahăr sau chiar deloc.

2. Vinul – te slăbește Cu un consum moderat de vin, slăbești. De asemenea, vinul previne apariţia aterosclerozei. Cantitatea recomandată este de 1 pahar pe zi, nu mai mult de un litru pe săptămână. Important: două zile pe săptămâna nu se consumă pentru a nu da dependenţă.

3. Sucul de rodie – stimulează fluxul de sânge Conţinutul ridicat de polifenoli din rodie stimulează circulaţia sângelui în vasele fine, capilare și în inimă. Cantitate sănătoasă: un pahar mare pe zi.

4. Lapte – protejează împotriva hipertensiunii arteriale Persoanele care beau lapte degresat regulat au un risc mai mic de hipertensiune arterială. Cantitatea sănătoasă: până la două pahare mari pe zi.

5. Suc de Cătină – întărește nervii. Cătina conţine vitamina C, aceasta întărind sistemul imunitar, acid folic, magneziu, fier și mangan, blocând efectele nocive ale hormonilor de stres. Cantitate: de două ori pe zi, câte două linguriţe de suc de cătină dizolvate într-un pahar mic de apă.

6. Chefir – rezolvă probleme digestive Sprijină funcţia intestinelor, previne constipaţia. Cantitatea sănătoasă: zilnic până la 1/2 litri.

7. Bere – pentru oase puternice Siliciul din bere este necesar în construcţia și regenerarea oaselor. Când este foarte cald afară se recomandă berea fără alcool. Cantitatea: până la 0,33 l pe zi.

8. Sucul de merișor (coacăze roșii de pădure) – previne infecţiile tractului urinar Sucul de merișor te scapă de infecţiile cu stafilococul auriu. Cantitatea sănătoasă: un pahar mic în fiecare zi, sub forma de suc, cu puţin zahăr.

9. Suc de roșii – protejează împotriva radiaţiilor solare Licopenul, fitonutrientul care dă roșiilor culoarea, reduce efectul nociv al razelor ultra violete penetrante. Cantitatea sănătoasă: trei pahare mici pe zi, vara chiar patru.

10. Suc de portocale – previne ateroscleroza După mesele copioase, un pahar de suc de portocale proaspăt storse împiedică formarea radicalilor liberi care distrug vasele de sânge și favorizează atacul de cord. Cantitatea sănătoasă: un pahar mare de suc proaspăt stors după fiecare masă.

11. Cafea – protejează împotriva accidentelor vasculare Cofeina inhibă lipirea trombocitelor din organism, acestea fiind foarte importante atunci când este vorba de un accident vascular. Se recomandă 1-2 căni pe zi, dacă medicul nu vă interzice consumul de cafea.

12. Apa – întărește inima Apa ajută la problemele renale și urinare, în ceea ce privește indigestia, aciditatea, întărește inima, ajută circulaţia și memoria. Cantitate sănătoase: 1 pahar de apă pe oră, aproximativ 1,5 – 2 litri pe tot parcursul zilei.

13. Ceaiul negru – ajută la prevenirea bolii Alzheimer Ceaiul negru îmbunătăţește fluxul de sânge, previne rigidizarea arterelor, previne boala Alzheimer. Dar numai fără lapte! Cantitatea sănătoasă: 3-6 căni pe zi.

14. Ceaiul verde – protejeaza împotriva cancerului Conţine polifenoli care stimulează regenerearea celulelor și a ţesuturilor. Ajută și împotriva cariilor dentare. Cantitatea sănătoasă: 3-6 căni pe zi.

15. Suc de morcovi – face pielea frumosă Beta carotenul și vitamina A din morcov întărește sistemul imunitar, accelerează bronzul natural, protejază împotriva razelor UV, ajută pielea uscată. Cantitatea sănătoasă: 1 pahar mic pe zi.

16. Oţet de mere – ajută la detoxifierea organismului Conţine minerale (magneziu, potasiu, calciu) stimulând metabolismul celor care au probleme cu greutatea. Detoxifiază organismul și ajută activitatea intestinelor. Cantitatea sănătoasă: 1 lingură de oţet de mere în fiecare zi, într-un pahar mare de apă.

17. Suc de nucă de cocos – păstrează echilibrulo corpului Nu are calorii și ajută organismul să păstreze un echilibru acido-bazic, reducând acidul uric, detoxifică organismul. Cantitatea sănătoasă: 1 pahar mare pe zi.

18. Apa de ghimbir – bună împotriva simptomelor de greaţă Conţine beta caroten, calciu, fier, zinc și uleiuri esențiale. Stimulează circulaţia, ajută la ameliorarea durerilor, diminuează efectul de greaţă, ajută împotriva indigestiei. Cantitatea sănătoasă: 1 pahar mare pe zi.

19. Băutură din grâu fermentat – bună pentru piele Este plină de minerale, fibre, vitamine și enzime. Întărește intestinele, ajută sistemul imunitar, îmbunătăţește rezultatele testelor de sânge și este bună pentru piele. Conţine doar 5 calorii pe litru. Cantitea sănătoasă: 1-3 pahare mici pe zi.

20. Sucul de sfeclă roșie – ajută împotriva anemiei Mineralele valoroase (magneziu, cupru) stimulează apetitul, intensifică fluxul bilei și protejează împotriva radicalilor liberi. Ajută, de asemenea, împotriva anemiei. Cantitatea sănătoasă: 1 pahar mic pe zi.

 

Anunțuri

Puțină istorie, dacă tot vor maghiarii să-și scrie o istorie…

Reacţia lui Miodrag Stanojević, profesor de istorie sârb din Vojvodina aflat în vizită la Satu Mare, pe marginea articolului “Afront adus românilor pe bani europeni”, apărut în numărul din 4 decembrie 2012 al Gazetei de Nord Vest:

“Mă numesc Miodrag Stanojević, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs. bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc. Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:

– fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest. Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Ce s-ar fi întâmplat dacă:

– un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos;

– un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului);

– un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Miloš Obilić, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje. Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani. Acelaşi scenariu:

– ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie. Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani” sau „Vojvodina aparţine Ungariei”? Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.

De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina? Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit. Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie. Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România. Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitor” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:

– în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei;

– în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic). Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955;

– Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa. Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei. În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX? Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.

– Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc. Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.

– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).

– În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie. – În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.

– În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România. Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri. Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel). Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).

– În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei. Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei. În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.

În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu: un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă. Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.”