Galateni 6 : 7. „Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera. 8. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. 9. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. 10. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.”
CULEGI CEEA CE SEMENI
Semeni un gând, culegi o faptă. Semeni o faptă, culegi un obicei. Semeni un obicei, culegi un caracter. Semeni un caracter, culegi un destin! Mă refer, desigur, la fapte bune și obiceiul de a persevera în a face bine, acesta să devină un obicei bun sfânt. Suma acestor obiceiuri sfinte vor forma în tine un caracter, un caracter hristic și bineînțeles destinul tău veșnic va fi cu Domnul Isus Hristos în fericire, în braţele Sale.
Un băiat jerpelit tremura de frig, cu nasul lipit de geamul vitrinei unui magazin… O doamnă vine, îl ia de mână, intră cu el în magazin, îi cumpără îmbrăcăminte călduroasă, plătește și iese afară, cu băiatul de mână. El, își trage mâna din mâna doamnei, se uită la ea mirat și-o întreabă: „Doamnă, dumneavoatră sunteți Dumnezeu?” „Nu, a răspuns doamna, eu sunt fiica Lui.”
Pot alții să-L cunoască pe Dumnezeul dragostei Isus Hristos, cu braţele iubirii întinse pe crucea Golgotei, pentru fiecare om în parte, prin tine, sau prin mine, spre gloria Sa?
- Bună dimineaţa, spuse femeia în timp ce mergea spre omul care şedea pe jos. Încet, acesta s-a uitat în sus. <Sigur această femeie e obişnuită cu cele mai fine lucruri în viaţă. Haina ei e nouă. Arată ca şi cum niciodată nu a ratat vreuna din mesele zilei. Ce-o vrea? Să râdă şi ea de mine, ca şi toţi ceilalţi?> se gândea omul…
-
Lasă-mă în pace! mormăi el… Spre uimirea lui, femeia continua să stea în picioare în faţa lui, zâmbind, cu dinţii ei albi, dispuşi în rânduri perfecte.
-
Ti-e foame?
-
Nuuuu! răspunse el sarcastic. Tocmai am sosit de la masa luată cu preşedintele! Acum, pleacă!
Zâmbetul femeii deveni şi mai deschis. Deodată, omul simţi o mână delicată sub braţul său.
- Ce faci, doamnă? întrebă omul supărat. Am spus să mă laşi în pace!
Chiar atunci apăru un poliţist.
- E vreo problemă, doamnă? întrebă el.
Nicio problemă, domnule, încerc doar să-l ridic pe acest om pe picioarele lui. Vreţi să mă ajutaţi?
Poliţistul se scărpină în cap.
- Acesta e bătrânul Jack. Tot dă târcoale pe aici de vreo doi ani. Ce vreţi cu el?
Vezi restaurantul acela? Am de gând să-l duc acolo, să-i iau ceva de mâncare şi să-l scot din frigul ăsta, pentru un timp.
Ai înebunit, doamnă? s-a împotrivit omul fără adăpost. Nu vreau să merg acolo!
Atunci simţi mâini puternice apucându-i celălalt braţ şi ridicându-l.
- Dă-mi drumul, domnule ofiţer. N-am făcut nimic.
Ăsta e un lucru bun pentru tine, Jack! răspunse ofiţerul. Nu mai sufla o vorbă.
În cele din urmă, cu oarecare dificultate, femeia şi ofiţerul de poliţie l-au dus pe Jack în restaurant şi l-au aşezat la o masă într-un colţ mai îndepărtat. Era cam la mijlocul dimineţii, aşa că majoritatea mulţimii de la micul dejun deja plecase şi masa de prânz nu sosise încă.
Managerul restaurantului intră în sală şi se aşeză la masa lui.
- Ce se întâmplă aici, ofiţer? întrebă el. Ce-i cu toate astea, omul asta, e vreo problemă cu el?
Această doamnă l-a adus aici ca să i se dea de mâncare, răspunse poliţistul.
Nu aici! răspunse managerul supărat. Să ai o persoană ca aceasta aici, face numai rău afacerii noastre…
Bătrânul Jack rânji strâmb.
- Vedeţi, doamnă? Eu v-am spus asta. Şi acum daţi-mi voie să plec. Eu chiar de la început n-am vrut să vin aici.
Femeia se întoarse spre mangerul restaurantului şi zâmbi…
- Sir, vă este cunoscută firma bancară « Eddy şi Asociaţii » ceva mai jos pe stradă?
Sgur că da, răspunse nerăbdător managerul. Ei ţin una din întâlnirile săptămânale aici, într-una din sălile mele de banchet.
Şi câştigaţi o mulţime de bani procurând mâncare pentru aceste întâlniri săptămânale?
Şi ce are asta a face cu dumneavoastră?
Eu, sir, sunt Penelope Eddy, preşedinte şi CEO al companiei.
Oh.
Femeia a zâmbit din nou.
- Cred că asta schimbă lucrurile, zise ea şi se uită la poliţist care aproape că se sufoca din cauza unui chicot.
Vreţi să vă alăturaţi nouă la o cafea şi un prânz, domnule ofiţer?
Nu, mulţumesc, doamnă, răspunse ofiţerul. Sunt de serviciu.
Atunci poate ar merge o ceaşcă de cafea?
Da, d-nă. Asta ar merge foarte bine.
Managerul restaurantului s-a răsucit pe călcâie:
- Am să vă aduc cafeaua chiar acum, domnule ofiţer.
Ofiţerul l-a privit cum se îndepărta.
- Sigur l-aţi pus la punct, spuse el.
Nu asta a fost intenţia mea. Crezi sau nu, am un motiv pentru toate acestea.
Se aşeză la masă, în faţa oaspetelui ei uimit. Îl fixă intenţionat cu privirea.
- Jack, îţi aminteşti de mine?
Bătrânul Jack căută faţa ei cu ochii lui bătrâni, plini de ordori.
- Cred că da, adică vreau să spun, îmi păreţi cunoscută.
Sunt poate un pic mai îmbătrânită, spuse ea. Poate chiar m-am împlinit faţă de zilele tinereţii mele, când lucrai aici şi eu am intrat chiar pe uşa aceea, îngheţată de frig şi flamândă.
Doamnă? spuse ofiţerul încurcat. El nu putea crede că o femeie ca ea ar fi putut vreodată să fi făcut foamea.
Tocmai terminasem colegiul, zise ea. Venisem în oraş să caut un job, dar n-am găsit nimic. În cele din urmă am ajuns la ultimii mei cenţi şi tocmai fusesem dată afară din apartament. Am umblat pe străzi zile întregi. Era februarie, mi-era frig şi aproape că muream de foame. Am văzut acest loc şi am intrat încercând să găsesc ceva de mâncare…
Lui Jack îi apăru un zâmbet.
- Acum îmi amintesc! Eram în spatele tejghelei. Aţi venit şi m-aţi întrebat dacă v-aş putea da ceva de lucru în schimbul a ceva de mancare. Am spus că asta este contrar politicii companiei.
Ştiu, continuă femeia, atunci mi-ai făcut cel mai mare sandwich cu friptură de vită pe care eu l-am văzut vreodată, mi-ai dat o ceaşcă de cafea, şi mi-ai spus să merg la o masă din colţ şi să-l savurez acolo. Mi-a fost teamă ca vei avea probleme dacă voi fi văzută acolo. Apoi, când m-am uitat şi am văzut că ai pus preţul mâncării mele în casa de bani, am ştiut că nu vor fi probleme.
Deci aţi început propria afacere? întrebă bătrânul Jack.
Am gasit un job chiar în după masa aceea. Am avansat în munca mea. În cele din urmă am început propria mea afacere, şi cu ajutorul Domnului am prosperat. Ea şi-a deschis poşeta şi a scos un business card şi i-l dădu lui Jack.
Când termini aici vreau să mergi la Mr. Lyons… El este directorul personalului companiei mele. Voi vorbi cu el şi cu siguranţă va găsi să-ţi dea ceva de făcut pe la birou. Zâmbi. Cred că va putea chiar să găsească nişte fonduri ca să-ţi dea un mic avans, să-ţi poţi cumpăra nişte haine şi să găseşti un loc unde să stai până te pui pe picioare… Dacă ai nevoie vreodată de ceva, uşa mea este întotdeauna deschisă pentru tine.
Erau lacrimi în ochii bătrânului Jack…
- Cum aş putea să vă mulţumesc? spuse el.
Nu-mi mulţumi mie, răspunse femeia. A Lui Dumnezeu este lauda. Mulţumeşte-I Domnului Isus! El M-a îndrumat spre tine.
La ieşirea din restaurant, ofiţerul şi femeia s-au oprit înainte să meargă fiecare pe drumul său.
- Mulţumesc pentru tot ajurorul, domnule ofiţer, spuse ea.
Dimpotrivă, Ms. Eddy, răspunse el. Eu vă mulţumesc. Am văzut astăzi un miracol, ceva ce n-am să uit niciodată. Şi, şi vă mulţumesc pentru cafea!
Dumnezeu, în providența Sa poate schimba lucrurile pentru tine, astfel ca ele să lucreze în favoarea ta. Dumnezeu închide uşi pe care omul nu le poate deschide şi tot El deschide uşi pe care nici un om nu le poate închide. Dacă ai nevoie de Dumnezeu şi vrei ca El să deschidă uşi pentru tine, fă voia Lui. O găseşti în Biblie!
Şi adu-ţi aminte că și tu poți fi o binecuvântare pentru alţii, spre gloria lui Dumnezeu!
Ștefania
TRECÂND PRIN ANOTIMPURI... 