când

când toate-or fi ajunse la desăvârșire

nu mi-a mai rămâne decât să spun

cu lacrimile șiroind pe obraji

tata mulțumesc

 

când mâna-mi tremurândă

agățată va fi de-a ta

sau poate prinsă într-a ta

liniștea va fi

deplin prietena mea

și celelalte lucruri

își vor pierde importanța

pentru mine

 

ștefania

 

EŞTI SPECIALĂ!

„Poate azi nu simți acest lucru. E în regulă. Nici eu nu simt mereu asta. Acest lucru nu schimbă realitatea.

Ești deosebită. Ești unică. Nimeni nu râde cum râzi tu. Nimeni nu leagă o rană ca tine. Nimeni nu are lacrimile tale. Ești extraordinară.

Cuvintele tale pot da viață dintr-un pământ uscat. Brațele tale pot îmbrățișa o inimă frântă, aducându-i din nou speranță. Picioarele tale te pot duce pe la paturile bolnavilor uitați de lume. Inima ta poate iubi mulți oameni…

Da, poți face multe. Poate nu e cineva care să stea în spatele tău și să îți spună că poți. Îți spun eu azi: Poți! Și nu pentru că ești femeie, ci pentru că ești creația lui Dumnezeu.

Da, vor fi oameni care nu te vor observa. Care îți vor întoarce spatele și te vor vedea un fir de praf; care nici măcar nu te vor saluta. Lasă-i, nu îți măsura valoarea privind la ei! Privește Cerul! Vezi cât e de infinit? Atât de prețioasă ești.

Cel care te-a creat te iubește atât de mult încă a murit pentru tine. El îți spune că ești prețioasă. Pe cine alegi să crezi? Alege înțelept!

Ești prețioasă! Poți face lucruri mari prin Acela care te iubește veșnic!”

Ștefania