DIFERITĂ

Gillian este o fetiță de șapte ani care nu poate sta la școală. Ea se ridică neîncetat, este distrasă, zboară cu gândul și nu urmărește lecțiile.

Profesorii o pedepsesc, o ceartă; Gillian nu știe să stea și nu poate fi atentă.
Când vine acasă, o pedepsesc și părinții.

Într-o zi, mama lui Gillian este chemată la școală. Profesorii vorbesc de boală, de o tulburare evidentă. Poate e hiperactivitate sau poate are nevoie de un medicament.

În timpul discuției sosește un bătrân profesor care cunoaște fetița. Îi roagă pe toți adulții, mama și colegii, să-l urmeze într-o cameră alăturată cu geamuri. După ce pleacă, îi spune lui Gillian că se vor întoarce în curând și pornește un radio vechi cu muzică.

Pe măsură ce fata este singură în cameră, imediat se ridică și începe să se miște în sus și în jos alergând după muzica din aer cu picioarele și inima. Profesorul zâmbește în timp ce colegii și mama îl privesc între confuzie și compasiune, așa cum se face adesea cu bătrânul. Deci el spune:

„Vezi? Gillian nu este bolnavă, Gillian este dansatoare!”

El recomandă ca mama ei să o ducă la un curs de dans și colegii să o facă să danseze din când în când. Ea participă la prima lecție și când ajunge acasă îi spune mamei:

„Toți sunt ca mine, nimeni nu poate sta acolo!”

În 1981, după o carieră de dansatoare, deschizând propria academie de dans și obținând recunoaștere internațională pentru arta ei, Gillian Lynne a devenit coregraful ′′Pisicilor′′ muzicale.

Să sperăm că toți copiii ′′diferiți′′ găsesc adulți capabili să-i întâmpine pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce le lipsește!

Trăiască diferențele, oaia neagră mică și neînțeleasă! Ei sunt cei care creează frumusețea în această lume.

Text preluat.

❤️

De ce pe mine? De ce eu?

Când Arthur Ashe, legendarul jucător de tenis american, era pe moarte din cauza la SIDA, pe care a căpătat-o de la sângele infectat administrat în timpul unei operații pe cord în 1983, a primit scrisori de la mulți dintre fanii săi, dintre care unul îl întreba: „De ce a trebuit Dumnezeu să te aleagă pe tine pentru o boală atât de oribilă?”
La care Arthur Ashe a răspuns:

– Cu mulți ani în urmă, aproximativ 50 de milioane de copii au început să joace tenis, unul dintre ei fiind eu.
-5 milioane din aceștia au învățat să joace tenis.
-500.000 din cei ce au învățat tenis, au învățat tenis profesionist.
-50.000 din cei ce au învățat tenis profesionist au ajuns în circuitul profesionist.
-5.000 din ei au ajuns la Grand Slam.
-50 au ajuns la Wimbledon.
-4 au ajuns în semifinală.
-2 au ajuns în finală și, din nou, unul dintre ei am fost eu.

– Când sărbătoream victoria cu paharul în mână, nu mi-a trecut prin minte să-L întreb pe Dumnezeu: „De ce pe mine? De ce eu?”

– Deci, acum că sunt în durere, cum pot să-L întreb pe Dumnezeu: „De ce pe mine?” „De ce eu?”

Uneori nu ești mulțumit de viața ta, în timp ce mulți oameni din această lume visează că și-ar dori sa trăiască viața ta. Ca și în povestea în care un băiat de la o fermă vede un avion care zboară deasupra lui și visează să zboare, dar pilotul acelui avion zboară deasupra fermei și visează să se întoarcă acasă.
Asta e viața! Atunci bucură-te de a ta.

Dacă bogăția ar fi secretul fericirii, bogații ar trebui să danseze pe străzi, dar numai copiii săraci fac asta.
Dacă puterea ar garanta securitatea, oamenii importanți ar trebui să umble fără gărzi de corp, dar numai cei care trăiesc cu umilință, visează liniștit.
Dacă frumusețea și faima ar atrage relații ideale, celebritățile ar trebui să aibă cele mai bune căsnicii, dar nu este așa.

Trăiește cu smerenie, umblă cu smerenie și iubește cu inima ta.
.
Text atribuit lui Arthur Ashe