15 Mai este Ziua Internațională a Familiei!

Această zi a fost proclamată, de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 20 septembrie 1993, cu rezoluția A/RES/47/237, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an și reflectă importanța pe care comunitatea internațională o acordă familiilor.

1994 a fost declarat An Internațional al Familiei, iar începând cu anul 1995, Ziua Familiei este sărbătorită în multe țări de pe planetă cu scopul de a sensibiliza opinia publică și de a sublinia importanța familiei, în condițiile în care oamenii au început să se îndepărteze de această instituție. La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, ziua de 15 mai a devenit oficial și Ziua Familiei Române.

Familia este „nucleul de bază” a societății – ne naştem în familii, iar cei mai importanţi ani în dezvoltarea noastră îi petrecem în căminele noastre. Dar fiecare viața de familie este diferită, la fel cum avem culturi diferite, moduri de interacţiune diferite.

Familia este invenția lui Dumnezeu și se află în centrul vieţii sociale, asigură bunăstarea membrilor ei, educând copii şi tineri şi îngrijindu-i deopotrivă pe cei mici şi pe cei vârstnici; asigură bunăstarea societăţii în ansamblu.

Astăzi e cea mai bună zi în care să ne rugăm fiecare pentru familiile noastre și, de ce nu, pentru toate familiile de pe Pământ. Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze, iar noi să trăim glorificând Numele Domnului!

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ”femeie”, pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. (Geneza 2:18-24)