La descurajare…

Nu am citit niciunul din romanele lui Kurt Vonnegut, autorul discursului de mai jos (și are, totuși, multe romane traduse în limba română!), însă are câteva sfaturi utile.

Am citit că în romanul Leagănul pisicii, religia „este prezentată ca fiind mai utilă și mai puțin periculoasă ca știința, în ciuda numeroaselor ei paradoxuri și neajunsuri. Aceasta este benefică nu neapărat pentru că ar transmite un adevăr despre univers, ci deoarece oferă oamenilor minciuni elaborate în care să creadă. Neadevărurile lui Bokonon sunt mult mai utile decât „adevărul” reprezentat de știința lui Hoenikker, deoarece le ușurează existența cetățenilor din San Lorenzo.”  :(  Asta nu mi-a plăcut”

– Dacă v-aș putea da doar un sfat pentru viitor, ar fi despre crema de protecție solară. Beneficiul utilizării ei a fost dovedit de către oamenii de știință, în timp ce restul recomandărilor nu au o bază mai solidă decât propriile experiențe confuze. Aceste sfaturi vi le voi explica acum.

– Bucurați-vă de puterea și frumusețea tinereții voastre, atât timp cât viața nu îți place, ea trece. Crede-mă, peste 20 de ani te vei uita la fotografiile de acum cu un sentiment pe care, pur și simplu, în acest moment nu-l poți înțelege. Te vei gândi cât de multe oportunități au fost deschise în fața ta și cât de minunat arătai.

– Nu cântărești atât de mult precum îți pare.

– Nu-ți face griji pentru viitor! Sau, bine, fă-ți griji, dar află că sunt la fel de inutile ca și încercarea de a rezolva o ecuație de algebră utilizând guma de mestecat. Necazurile cu adevărat neplăcute din viața ta sunt cele care nu te lasă să dormi la ora 4 dimineață, într-o obișnuită zi de marți.

– Fă în fiecare zi câteva din lucrurile care te înspăimântă.

– Cântă.

– Tratează cu blândețe inimile celorlalți oameni.

– Nu te certa cu cei care sunt indiferenți față de inima ta.

– Nu uita să te speli pe dinți.

– Nu-ți pierde timpul fiind invidios, uneori ești în față, alteori în spate. Cursa este lungă și, în cele din urmă, lupți doar cu tine însuți.

– Ține minte complimentele pe care le primești, dar uită insultele. Și dacă reușești acest lucru, spune-mi și mie cum ai făcut-o.

– Păstrează scrisorile vechi de dragoste, aruncă extractele bancare vechi.

– Întinde-ți periodic corpul.

– Nu te simți vinovat dacă nu știi ce vrei să faci cu viața ta.

– Cei mai interesanți oameni dintre cei pe care îi cunosc, la 22 de ani habar nu aveau cum vor să-și trăiască viața, iar unii dintre cei mai interesanți oameni pe care îi cunosc nu știu nici la 40 de ani ce vor de la viață.

– Consumă calciu. Ai grijă de genunchii tăi, le vei duce lipsa când se vor îmbolnăvi.

– Poate te vei căsători, poate că nu. Poate vei avea copii, poate nu. Poate vei divorța la 40 de ani, dar poate vei dansa fericit la cea de-a 75-a aniversare a căsniciei tale. Orice-ai face, nu te lăuda prea tare, dar nici nu te certa. Alegerea ta, ca și a celorlalți, este la jumătate.

– Bucură-te de corpul tău, folosește-l cum poți și nu te teme de ce cred alții despre asta. Corpul – cel mai frumos instrument pe care îl vei avea vreodată.

– Dansează, chiar dacă unicul loc în care o poți face este apartamentul tău.

– Și, te rog, nu citi reviste despre viața frumoasă, doar te vor face să te simți dezgustător.

– Fii mulțumit de frații și surorile tale. Ei sunt cea mai bună legătură cu trecutul și cei, care, cel mai probabil vor fi alături de tine în viitor.

– Înțelege că prietenii vin și pleacă, dar sunt câțiva valoroși pe care trebuie să îi păstrezi.

– Depune toate eforturile pentru a depăși granițele geografice și ale vieții, pentru că atunci când vei fi mai în vârstă vei avea cea mai mare nevoie de oamenii pe care îi cunoșteai când erai mic.

– Locuiește o perioadă într-un megapolis, dar părăsește-l înainte de a te transforma într-o persoană dură. Locuiește pe o insulă, dar pleacă de acolo înainte de a deveni o persoană slabă de fire. Și, în general, călătorește.

– Acceptă unele adevăruri inevitabile: prețurile vor crește, politicienii își vor înșela mereu soțiile. Și tu vei îmbătrâni și, când o vei face, îți vei imagina că atunci când erai tânăr, prețurile erau rezonabile, politicienii erau nobili și copiii își respectau bunicii.

– Apropo, respectă-ți bunicii, nu știi niciodată când vor pleca pentru totdeauna.

– Nu te baza pe faptul că cineva îți va asigura traiul. Poate ai propriile fonduri sau poate ai un soț/soție bogată, dar nu ești niciodată sigur de momentul în care el/ea poate pleca.

– Nu experimenta foarte mult cu părul tău, pentru că în momentul în care vei avea 40 de ani, va arăta ca la 85.

– Cu toții vom pleca într-o zi, dar este important să rezistăm până la final, crezând în ceva. Este cea mai mare provocare, pentru că ni se pare că nu există ceva în care merită cu adevărat să credem.

kurtKurt Vonnegut

Poate a vrut să fie „finuț” dar prefer să cred în Cineva, deoarece lucrurile nu ne prea pot ajuta, pe când Cineva, poate!

Numai bine!

Ora de dictare

de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum

Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece…
Repetaţi! spune profesorul
Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece…
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară şi se joacă
cu copilul
Doi şi cu doi fac patru
Repetaţi! spune profesorul
Şi copilul se joacă
pasărea se joacă cu el…
patru şi cu patru fac opt
opt şi cu opt fac şaisprezece
dar şaisprezece şi cu şaisprezece ce-or fi făcând?
Şaisprezece şi cu şaisprezece nu fac nimic
şi-n primul rând
n-au niciun chef să facă treizecişidoi
şi o şterg afară cât pot mai curând.
Şi copilul a ascuns pasărea
în pupitru
şi toţi copiii
o aud cântând
şi toţi copiii
aud muzica
şi opt cu opt se cară binişor
patru cu patru doi cu doi
O şterg frumos la rândul lor
şi unu şi cu unu nu fac nici unu şi nici doi
ci fug şi nu se uită niciunul înapoi
Şi pasărea liră cântă
şi copilul cântă
şi profesorul strigă:
Termină secătură! Nu trăncăni în gol!
Dar toţi ceilalţi copii
ascultă muzica
pe când pereţii clasei
se prăbuşesc domol
Şi geamurile redevin nisip
cerneala redevine apă
şi creta stâncă lângă mare
pupitrele în arbori se prefac
peniţele în păsări călătoare.

Credincioșie pe linie

mielutSă fiu credincioasă în cele mai neînsemnate lucruri, fapte, vorbe – în ochii mei, ca să îmi poată da (în) stăpânire (peste) cele mai însemnate lucruri – în ochii mei, asta vrea Dumnezeu de la mine astăzi.

În „ochii” lui Dumnezeu toate lucrurile sunt însemnate, și au însemnătatea pe care o acordă El fiecărui lucru, fiecărui detaliu… El face toate lucrurile perfect și mă învață să fac la fel. Am de la cine învăța, doar că trebuie să văd lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, Tatăl meu.

El a pregătit faptele bune pe care să le fac. Fie să le văd, să pășesc în ele și să le fac cu credincioșie, să-mi dau toate silințele ca fiecare detaliu să fi făcut perfect, să-mi placă și mie ce a ieșit, să-mi placă ce am făcut, plăcere născută în smerenie, și trudă și încredințarea că am făcut ceea ce am făcut pentru slava lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

La asta m-am gândit după ce am citit Cuvântul și meditația din această dimineață. Apoi am început o analiză.

Mă gândesc cu rușine la cât de pe apucate fac majoritatea lucrurilor și nu înțeleg de ce mă presează mereu timpul! Mă simt secătuită din punct de vedere emoțional și spiritual, din cauza așteptărilor altora; tind să devin indiferentă față de unele emoții omenești. Deși e indicat să nu mă încarc cu emoții negative, constatat că, în timp, și emoțiile pozitive îmi sunt afectate, întrucât nu mai simt mare lucru, nici bun, nici rău… Când mi se întâmplă asta, refac drumul și înțeleg că am un program supraîncărcat, nu-mi știu gestiona timpul. De aceea nu am timp! Niciodată! Ajung să mă gândesc că atunci când nu-mi mai „rămâne timp” înseamnă că l-am pierdut pe undeva! Am făcut ceva ce nu era necesar, m-am „lăbărțat” cu ceva și nu era cazul. Programul meu e prea încărcat? Mi-e teamă să acționez, nu știu la ce să spun „Nu” și la ce „Da”. Tolerez relații toxice și obiceiuri nesănătoase, suferință, durere nevindecată și am scopuri greșite. E grav!

Ceea ce fac astăzi contează, și asta va influența slujba la care mă va chema Dumnezeu mâine! Mă va promova, sau voi rămâne la același nivel, poate chiar mai jos, pentru a-mi învăța lecția?

Wayne Muller a spus: „Pentru că nu ne odihnim, rătăcim. Intoxicați de convingerea că lucrurile bune vin numai prin determinare și efort neobosit… din lipsă de odihnă, viețile noastre sunt în pericol”. Eu când mă voi odihni?

În loc să mă forțez și să mă zbat să merg înainte, vreau acum să mă opresc și să vorbesc cu Dumnezeu despre ceea ce se petrece în viața mea. În loc să mă simt izolată și apăsată de imposibilitatea situației în care mă aflu, vreau să mă rog.

Ajută-mă, Doamne, să am mintea îndreptată spre Tine. În această perioadă aglomerată și stresantă, ajută-mă să-mi pun în ordine prioritățile potrivit cu voia Ta, să am gândurile Tale și să las ca gândirea inspirată de Domnul Hristos să-și aibă autoritatea cuvenită în viața mea. Cuvântul Tău spune că mi-ai pregătit pacea. Fiindcă Tu ești Cetățuia mea și Izbăvitorul meu, nu mă voi lăsa tulburată sau cuprinsă de frică. Îți mulțumesc pentru că inima și mintea mea și-au găsit odihna prin Hristos Isus. Amin!

 

DRUMUL SOARELUI

„Tu, vino după Mine!”

dumitruichim

img_0337

Grăind cu umbra și cu frunza mea,
l-am auzit pe Petru:
”Eu m-am născut
în brațele mării și-ale morții.
Deopotrivă le cunosc
toate ascunzișurile casei lor
și mai ales cotlonul geloziei –
să fie doar al lor
afierosit, tot trupul tău.

Dar în noaptea-afundării,
cu aceeași chemare, demulta spre soare,
m-ai strigat deasupra tuturor
talazurilor,
numele meu prin  vâltori ridicându-l:
”Chefa, vino la Mine!’

Știam
că marea nu poate fi mai înaltă
decât dragostea mea,
iar morții-i cunoșteam
cârligu-ntors și mreaja.
Numai un val a fost,
ce Te-a răpit privirii,
doar pentru-o așchie de clipă,
dar mai prăpăstioasă
decât tremurătoarele râpi
ale fricii:
Dar dacă nu mă iubești
cu-aceleași flăcări cu care eu Te cânt?
Dar dacă moartea, dar dacă marea…?

Amândouă
se agățaseră de mine
și cum trăgeau să mă rupă-n bucăți!

Dar mâinile Tale  întinse-au rămas
spre-mbrățișare și dor,
deasupra morții,
deasupra mării,
deasupra de bezne strigai:
”Cheeeeeeeeeefa…

Vezi articol original 28 de cuvinte mai mult

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – ANUNT IMPORTANT – MARSURI PENTRU FAMILIE SI CASATORIE PE 26 OCTOMBRIE

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – ANUNT IMPORTANT – MARSURI PENTRU FAMILIE SI CASATORIE PE 26 OCTOMBRIE

Să nu stăm pe gânduri, trebuie să acționăm. Nepăsarea noastră lasă loc blestemului minților rătăcite!

agnus dei - english + romanian blog

Protest pentru Florin Barbu si familii engleze in Londra Sambata 25 iunie 2016 1 Protest  in Londra Sambata 25 iunie 2016

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

                                                                                                  9 octombrie 2016
 
ANUNT IMPORTANT – MARSURI PENTRU FAMILIE SI CASATORIE PE 26 OCTOMBRIE

Pe 27 octombrie urmeaza sa fie pronuntata decizia Curtii Constitutionale privind recunoasterea in Romania a casatoriilor homosexuale incheiate in strainatate. Miscarea profamilie din Romania se opune unei posibile recunoasteri a ceea ca legea Romaniei deja interzice explicit, si a ceea ce 3 milioane de cetateni cu drept de vot deja au afirmat prin semnaturi.

Pentru a transmite un mesaj cetatenesc clar si puternic Curtii Constitutionale si clasei politice din Romania ca cetatenii Romaniei, indiferent de apartenenta…

Vezi articol original 315 cuvinte mai mult

David’s comment

A doctor on the pediatric ward, before listening to the little ones’ chests, would plug the stethoscope into their ears and let them listen to their own heart. Their eyes would always light up with awe, but he never got a response equal to four-year old David’s comment. Gently he tucked the stethoscope into his ears and placed the disk over David’s heart. ‘Listen’, he said…’What do you suppose that is?’  drew his eyebrows together in a puzzled line and looked up as if lost in the mystery of the strange tap – tap – tapping deep in his chest. Then his face broke out in a wondrous grin and he asked,

  • Is that Jesus knocking?
stetoscop-ler2427

sursa: google