O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Vreau să-L laud pe Domnul meu, pe Dumnezeul meu, pentru că este bun și în veci ține îndurarea Lui; toți cei răscumpărați de Domnul, toți cei pe care El i-a izbăvit din mâna vrăjmașului să-L laude, căci este bun și în veac ține îndurarea Lui!
Domnul ne-a strâns din toate țările, din toate gunoaiele, de peste tot, de pe unde eram aruncați de vrăjmașul; pribegeam prin pustiu, umblam pe căi neumblate și nu găseam nicio cetate în care să ne odihnim sufletul, unde să putem locui, să fim la loc larg…
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Sufeream de foame și de sete, ne tânjea sufletul în noi… Când strâmtorarea ne-a fost cea mai mare, atunci am strigat către Domnul, și El ne-a izbăvit din necazul nostru, ne-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să ajungem înr-o cetate de locuit, la loc larg… El a potolit setea sufletului nostru însetat și ne-a umplut de bunătăți sufletul flămâd.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Ședeam în întuneric şi în umbra morţii, unde trăiam legaţi în ticăloşie şi în fiare, pentru că ne răzvrătiserăm împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiserăm sfatul Celui Preaînalt. El ne-a smerit inima prin suferinţă: am căzut, şi nu mai era nimeni care să ne ajute, până ce a venit El!
Ne-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi ne-a rupt legăturile. Căci El a sfărâmat porţi din aramă şi a rupt zăvoare din fier.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Eram niște nebuni, prin purtarea noastră vinovată şi prin nelegiuirile noastre, ajunseserăm nenorociţi. Sufletele noastre se dezgustaseră de orice hrană, şi eram lângă porţile morţii. Domnul a trimis cuvântul Său şi ne-a tămăduit şi ne-a scăpat de groapă.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! Să-I aducem jertfe de mulţumire şi să vestim lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa. El a oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! Să-L înălțăm în adunarea noastră laolaltă!
El preface râurile în pustiu, şi izvoarele de apă în pământ uscat, ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei. Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de ape. Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; însămânţează ogoare, sădesc vii şi-i culeg roadele. El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele. Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă, El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum, dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!
Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.
Ștefania
TRECÂND PRIN ANOTIMPURI... 