timpul

timpul nu mai rabdă

vine trece și mă și întrece
după ce și-a lăsat amprenta pe chipul meu

cu fiecare zi mă lasă în urmă
și cum spuneam
nu mă lasă așa oricum
își mai pune și dorul în inima mea
așa-i place să nu mă lase singură

gândul trecerii mi-e dureros
și cel mai tare mă doare
gândul că povestea ta
a trecut și ea pe lângă mine
sau poate am trecut eu pe lângă
doar atât

ștefania

nenorocire

când durerea te ajunge
îți sare în spate sau îți pune piedică
vrea să te doboare
te apasă cu greutatea ei
și uneori poate să te nenorocească

ștefania

ferestrele

cineva a zis că ferestrele sunt uși dezbrăcate
zăvoarele au fost date jos
cheile arucate balamalele deșurubate
vizoarele sparte lemnul mâncat de cari

ștefania

primul pas

călătoria începe cu primul pas
pe care te încumeți să-l faci
din primul moment
în care pui piciorul jos din pat

ștefania

și tu sari

când ceasul sare să te strige
că s-a plictisit singur
să te tot vegheze și tu sari

ștefania

sau nu

în iubire există și nu există reguli
toate lucrurile sunt permise și nu chiar
diminețile sunt fericite sau nu

ștefania