La Calvar

Păcatele mele și ale tale au fost deja purtate de Isus pe CRUCE.
Asta înseamnă că am putea să nu le mai avem asupra noastră, însă depinde de ce vom face noi, fiecare, cu ele.
Încă sunt peste noi, încă ne aparțin, până în momentul când ni le vom abandona la CRUCE, rugându-L pe Domnul Hristos să ne spele de ele, cu sângele Său.

Vino, acum, să ni le mărturisim, să le abandonăm și să nu mai păcătuim!

Google

HRISTOS A ÎNVIAT!

Un discurs impresionant al lui Denzel Washington despre eșec

,,Am descoperit că nimic nu are valoare în viață dacă nu riști. Nu o să găsești pasiune gândind mic, mulțumindu-te cu puțin.
Sunt sigur că în școli, încercând să alegi ce vei face cu viața ta, oamenii te-au sfătuit să ai tot timpul ceva sigur la care să te întorci, pe care sa te sprijini dar nu am înțeles niciodata acel concept, să am ceva pe care sa mă sprijin când cad, la care să ma întorc.
Dacă o sa mai eșuez , vreau să o fac privind înainte, în felul acesta măcar văd ce m-a doborât. Fără consistență nu veți termina niciodată nimic, așa că faceți ceea ce vă pasionează, riscați, nu vă fie frică să eșuați. Un test vechi de inteligență cerea să unești 9 puncte între ele fără să ridici pixul de pe hârtie, singura modalitate de a o face era să gândești liber, diferit (thinking outside the box) . Nu vă fie frică să gândiți diferit, nu vă fie frică să visați la ceva măreț, nu vă fie frică să eșuați grav, dar amintiți-vă că visele fără țintă , sunt doar vise.
Thomas Edison a efectuat 1000 de experimente nereușite pentru ca al 1001- lea să iasă. Cazi înainte! Cu fiecare experiment eșuat, ești cu un pas mai aproape de succes.
Trebuie să vă asumați riscuri și sunt sigur că ați mai auzit asta până acum, dar vreau să vorbesc cu voi, de ce acest lucru este atât de important.
Veți eșua la un moment dat în viața voastră, acceptați, veți pierde, vă veți simți rău, o să vă faceți de râs , eșecul este inevitabil. Aveți curaj să tindeți spre succes, dar aveți curaj să eșuați?
In cariera mea am eșuat de foarte multe ori. Dar nu am renunțat. Nu m-am mulțumit să rămân pe loc. M-am pregătit din ce în ce mai mult pentru urmatoarea audiție și pentru următoarea și următoarea și m-am rugat și rugat și rugat dar am continuat să eșuez, dar nu a contat, pentru că este o vorbă veche care spune: dacă stai și aștepți lângă frizerie, mai devreme sau mai târziu o să capeți o freză nouă.
Aveți curaj să eșuați? Pentru că dacă nu eșuați înseamnă că nici măcar nu ați încercat să reușiți.
Ca să obțineți ceva ce nu ați avut trebuie să faceți ceva ce nu ați mai facut!
Trebuie să ieșiți să dați vieții tot ce este mai bun din voi. Cea mai bună cale de a afla încotro să o apucați este eșecul. Viața nimănui nu va fi o cale netedă.
Pentru că a vă asuma riscuri este despre ceea ce știți că știți dar și despre ce nu știți, este despre a fi deschiși la oameni și la idei noi. Riscurile pe care vi le luați, oamenii pe care îi întâlniți, oamenii pe care îi iubiți, credința pe care o aveți, acestea vă vor defini. Nu vă descurajați niciodată, nu rămâneți pe loc, dați tot ce aveți mai bun și atunci când veți cădea în viață, aduceți-vă aminte: cădeți privind înainte.”

Nu trage concluzii pripite!

„O bătrână stă la o măsuță într-o cofetărie. Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda.
Bătrâna răspunde:
– Cât costă o felie de tort?
Chelnerița răspunde:
– 3 lei.
Bătrâna scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:
– … Și cât costă cea mai mică?
Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit.
I-a răspuns:
– 2 lei.
– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a răspuns bătrâna.
Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat băbuța și să nu achite.
Bătrâna, după ce a mâncat foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat greoi, a pus banii pe masă, a scris ceva pe o foaie de hârtie și a plecat. Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic.

Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrâna îi lăsase bacșiș 1 leu.
Emoția și surpriza i-au adus o suferință de nespus în suflet.
S-a întors repede s-o caute pe bătrânică pentru a-i returna bănuțul și a-i mulțumi.
Era prea târziu însă, plecase.
I-a părut rău că a judecat-o ieftin.
Bătrâna avea doar 3 lei și tocmai luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ca dar?!

Apropiindu-se din nou de masă, tânăra observă plicul, pe care îl deschise și descoperi o poză.
Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânei ținând în brațe un copil.
Apoi citi un bilet:

„Maria,
Nu mă cunoști… Părinții tăi, acum 20 de ani au avut un accident și au murit. Te-am crescut până la 3 ani, apoi și eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost înfiată. Te-am găsit greu, iar astăzi am văzut-o în tine pe fiica mea. Mare bucurie! Esti la fel de frumoasa! Te iubesc nespus!
Acum plec înapoi la azilul unde stau. Nu mă căuta, nu vreau să deranjez…
Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii…
Nu plânge…
Te îmbrățișez cu mult dor și drag,
Bunica Ana.”

Tânăra izbucni în lacrimi și săruta atât poza cât și scrisoarea.
Cu 1 leu în mână stătea și privea la Ceruri.
După 2 săptămâni de căutări găsi azilul unde stătea bunica.
Când a ajuns acolo cineva o așteptă pe Maria și îi spuse:

– Vă rog să ne iertați. Bunica Ana a plecat la Ceruri acum 4 zile. Știa că veți veni și v-a lăsat câteva cadouri. Vedeți casa nouă de alături? Este construită de ea pentru bătrânii singuri. Ați avut o bunică minunată.

Tânăra se așeză pe un scaun și își cuprinsese fața cu palmele, iar printre ele curgeau lacrimi… Era durerea adâncă pentru bunica ei.

Această poveste reală arată clar că se pot trage concluzii pripite. Înainte de a judeca pe cineva ar trebui să privești „între pereții săi”, să îi cunoști temerile și grijile.
Nu lovi! Nu folosi cuvântul ca o armă, pentru că doare! Vei fi urmărit toată viața de răutatea vorbelor tale… Atunci vei vedea cât de fragil este omul din spatele aparenței.
Vei observa că sunt oameni minunați pe care nu îi cunoști dar îi judeci după aparențe.
Unii copii au fost legănați pe brațele mamelor lor, alții pe brațele bunicilor, sau nu au mai apucat nici o sărutare.
Unii copii dorm nemâncați sau loviți, iar alții mor de foame.
Mergi și sărută mâinile care te-au crescut și educat.”

Povestioară primită pe Whatsapp. 😊

Ești în locul potrivit?

Un tată i-a spus fiului său:

-Ai absolvit cu onoare! Drept urmare, iată o mașină pe care am achiziționat-o acum mulți ani… dar înainte să îți aparțină, du-o în parcarea de mașini second-hand din centru și spune-le că vrei să o vinzi și vezi cât îți oferă.


Fiul s-a dus în parcarea respectivă, s-a întors acasă la tatăl său și a spus:

-Mi-au oferit 1,000 $ pentru că este o mașină veche.
Tatăl i-a spus:

-Acum, du-o la amanet.
Fiul s-a dus la amanet, s-a întors la tatăl său și a spus:

-La amanet mi-au oferit 100 $ pentru că este fabricată acum mulți ani și nu au ce face cu ea.

Tatăl l-a rugat pe fiul său să meargă la un club de mașini și să le arate mașina.
Fiul a dus mașina la club, s-a întors și i-a spus tatălui său:

-Unii oameni din club mi-au oferit chiar și 100,000$ pentru mașină, deoarece acest model este unul foarte apreciat și căutat de colecționari.
Atunci, tatăl i-a răspuns fiului său:

-Am vrut să știi că în viață, doar la locul potrivit ești apreciat așa cum meriți. Dacă nu ești prețuit, nu te supăra; înseamnă că ești în locul nepotrivit. Cei care îți cunosc valoarea, sunt cei care te prețuiesc.”


** Niciodată să nu stai într-un loc unde nimeni nu este interesat de valoarea ta.

La Mulți Ani!

Multă sănătate
și un An Nou binecuvântat
alături de cei dragi
vă doresc tuturor!

ACASĂ de Crăciun

🖤

Aș fi dorit să mai petrec un an
Cu fiul, fiica și nepoții care-i am.
Și să le spun că Domnul este bun,
Dar eu voi fi ACASĂ de Crăciun.


Aș mai fi vrut un ceas de părtășie,
Să stau de vorbă cu a mea soție.
Și să îi spun că viaț-a fost frumoasă,
Dar de Crăciun eu plec să fiu ACASĂ.


Aș mai fi vrut s-aud colindători
În noaptea de ajun spre zori.
Și-apoi să-i chem să stea cu noi la masă,
Dar anu-acesta de Crăciun voi fi ACASĂ.


Aș mai fi vrut să merg la adunare,
Să-i văd pe frați, să fie sărbătoare.
Azima să o iau și să beau vinul,
Dar de Crăciun eu îl voi bea cu Domnul.


Aș mai fi vrut să predic înc-o dată
Ca să vorbesc de slujbă și răsplată.
Și-apoi să îl prezint pe robul bun,
Dar Domnul m-a chemat ACASĂ de Crăciun.


Aș mai fi vrut atâtea ca să fie,
Dar suntem limitați aici, pe glie.
Trăim cu boli, durere și angoasă,
De-aceea de Crăciun eu plec ACASĂ.


Aș mai fi vrut, dar nu mai vreau nimica,
Voi fi cu Domnul, va dispare frica.
Eu sunt iertat prin jertfa-I glorioasă
Și la Crăciun voi fi cu Domnu-ACASĂ! 💔💞


*autor Pavel Bochian, Chicago, Bis.Filadelfia

Când am citit pentru prima oară această poezie, am plâns… Atâția cunoscuți și părinți ai prietenilor mei au plecat ACASĂ în anul acesta! Au trecut prin boala de care încercăm să ne ascundem după o mască, în casă, spălându-ne mai mult cu apă și săpun, ferindu-ne de îmbrățișări, chiar și cu mama și tata, păstrând distanțarea fizică… Alții au fost bătrâni și bolnavi, iar un stres în plus i-a „ajutat” să plece mai iute…
Mă mai gândesc la liniștea și pacea despre care vorbește autorul și cred că așa va fi când voi pleca și eu…

Hristos Se Naște

Vă doresc Sărbători pline de semnificația Sărbătorii, dragi prieteni!