Îți doresc destul!

Îmi place mult să revăd texte care-mi plac. De multe ori le adun pe telefon, la notițe, dar mi l-am încărcat foatre tare și am hotărât ca, ori de câte ori găsesc ceva frumos să așez aici, unde pot să vă arît și vouă ce îmi place. Doar asta fac de obicei aici: împart și cu voi ceea ce îmi place.

Textul care urmează l-am citit în vreo două locuri. L-am căutat a treia oară, pentru că de fiecare dată înainte „l-am scăpat”. Iată-l:

„Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între o mama și fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrățișat și mama i-a spus: – Te iubesc și îți doresc destul!

Fata, zâmbind, i-a răspuns:

– Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mamă!

S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile. Aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă:

– Vi s-a întamplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că il vedeți pentru ultima dată?

-Da, mi s-a întâmplat, i-am răspuns. Scuzați-mă ca vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un ramas-bun pentru totdeauna?

– Sunt bătrână, iar ea locuiește foarte departe. Mă așteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă, spuse ea.

– Pe când vă luați rămas bun, v-am auzit spunând, “Îți doresc destul”. Pot să vă întreb ce înseamnă asta?

Ea începu să zâmbească.

– Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obișnuiau să le-o spună la toți… A făcut o mică pauză și s-a uitat în sus, ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi a zâmbit și mai mult.

– Când spunem “Îți doresc destul!” vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină.

Apoi, întorcându-se spre mine îmi recită din memorie următoarele: <Îți doresc destul soare, care să-ți lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua. Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult. Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țină spiritul viu cât vei trăi. Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mai mare. Îți doresc destul câștig pentru a-ți satisface dorințele. Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai. Îți doresc destule salutări până a ajunge la finalul rămas-bun.>

Aici ochii ei se umeziră din nou. Se îndepărtă.”

Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți.

Așadar, fă-ți timp să trăiești, aici și acum…

ÎȚI DORESC DESTUL!