Planul lui Dumnezeu pentru zilele din urmă – Interviu la Credo TV – realizatoare, Cristina Horvath

 

Lumea de azi

Lumea în care trăim e rece, distantă în ceea ce privește atașamentul față de Creatorul ei…
Lumea în care trăim este tot mai atașată de ideea de bine și fericire pe care le poate da omul și realizările sale.
Acestei lumi îi place să trăiască pentru ceea ce vede și simte până la nivelul nasului. Nu-și ridică privirea să vadă și să simtă Atotputernicia, Eternitatea…

Se tot întreabă oamenii care-i faza cu parteneriatul civil? Ce dacă unii oameni au alte păreri decât Biblia, de ce nu-i pot accepta așa cum sunt? De ce să le interzic să-și legifereze uniunea? Nu e vorba de a fi acceptați, tolerați. Ei vor drepturi. Până nu demult erau o minoritate care știa că nu face bine ce face, înțeleseseră, și se ascundeau; acum se sumețesc și cer să aibă dreptul să se căsătorească civil, apoi religios – în ce religie?!!!, apoi vor să adopte copii! Ai cui?

Mai avem și Protecția copilului – Barnevernet! Uau! Ăștia au normă să ia copii din familii sănătoase pentru a-i putea plasa în familii de homosexuali. Și ce am mai văzut e că aceste familii sunt destul de bine înzestrate financiar… Să fi înebunit oamenii bogați? Nu toți, desigur! Unii or fi mai buieci! Copiii unor oameni bogați au luat-o pe ulei…

Mă înspăimântă, de-a dreptul, felul în care acești LGBT își cer drepturi. Atacă, se etalează, nu te lasă să argumentezi importanța lui Dumnezeu și a regulilor Sale pe pământul acesta atât de bolnav, de plin de păcat. Cineva zicea că pământul e bolnav de păcat, plin fiind de oameni păcătoși.

Nici vorbă ca LGBT-iștii sau suporterii lor să cunoască Adevărul, care-i poate face liberi! Și ei nu știu asta… Ba, dimpotrivă, au câteva citate, pasaje biblice cu care defilează. Pe care le folosesc ca să-și argumenteze păcatul, așa numesc eu ceea ce fac ei, însă scot aceste citate din contextele în care au fost scrise și spun că și ei sunt de partea lui dumnezeu. Da, am scris bine, dumnezeu, pentru că nu vreau să se confunde dumnezeul lor, cu Dumnezeul meu. Nici n-ar avea cum să se confunde, însă la scris și la citit mai putem greși, a greși e omenește, și de aceea vreau să spun că dumnezeul lor este pofta lor, pe care vor să și-o legifereze, de fapt să ne-o bage nouă pe gât să le-o acceptăm… de parcă până acum n-ar fi făcut așa ceva… doar că nu aveau lege și nici nu și-au dorit până acum vreo 10-15 ani, în România, să își dea legi care să le recunoască statutul.

Îi înțeleg într-o anumită măsură. Dar, oare cum de se înmulțesc atât de tare acum și stăruie atât de mult să aibă aceleași drepturi de familie, ca familia tradițională?

Nu ne mai înțelegem, sau ne înțelegem?

Ce este păcatul? De ce este păcătoasă relația homosexuală? De ce nu trebuie să acceptăm aceste legi (care acum se doresc) în sânul țării, de ce e rău?

Scrie-mi,
Ștefania