Amăgirea unor liste – după Max Lucado

…Mi-am scos Biblia şi am deschis-o la Psalmul 23. Pentru prima dată a tăcut.
– „Domnul este Păstorul meu…”, a citit ea cu glas şoptit, apoi si-a ridicat capul, zâmbind. Îmi amintesc de cuvintele acestea. Le-am citit adesea în tinereţe. Şi-a plecat din nou privirea citind mai departe. Când şi-a ridicat din nou ochii erau împăienjeniţi de lacrimi…
– E mult de atunci… E foarte mult de atunci, a oftat ea… Treptat, s-a deschis, povestindu-mi cum a crezut şi ea… odată. Se convertise la Cristos în tinereţe, dar nu-şi amintea când fusese ultima dată la biserică. Am discutat puţin despre credinţă şi despre o a doua sansă. Am întrebat-o dacă-mi permite să-i pun o întrebare. A înclinat capul aprobator.
– Crezi că există rai?
– O, da, desigur.
– Şi crezi că vei ajunge în rai?
A privit preţ de câteva clipe în altă parte, apoi s-a întors spre mine şi mi-a spus încrezătoare.
– Da, sigur că da. Voi ajunge în rai.

  • De unde ştii că vei ajunge în rai?
  • De unde ştiu că voi ajunge în rai?… A tăcut câteva momente, în timp ce încerca să-şi formuleze răspunsul.
    Într-un fel, ştiam deja ce-mi va spune. Urma să-mi dea o „listă” (fiecare cu lista lui!).

  • Ei bine, în esenţă sunt un om bun. Nu fumez mai mult de un pachet pe zi. Îmi fac datoria. Şeful meu se poate baza pe mine la locul de muncă. Nimeni n-a murit din cauza mea de SIDA. N-am infectat pe nimeni cu HIV…

Deci asta era lista ei! Calităţile ei. În gândirea ei, cerul putea fi cucerit printr-o stare bună de sănătate si sex protejat. Logica ei era simplă: mă ţin de listă pe pământ si obţin locul în cer.

Acum, ca să nu fim prea severi cu ea, aş vrea să te întreb ce cuprinde lista ta. Majoritatea dintre noi ne asemănăm cu această tânără. Credem că suntem „în esenţă” persoane bune, decente, muncitoare. Cei mai mulţi avem o întreagă listă pentru a o dovedi. Poate a ta nu cuprinde ţigările şi SIDA. Dar şi tu ai o listă.
„Mi-am plătit impozitul şi sunt la zi şi cu zeciuiala.”
„Îmi iubesc soţul/soţia şi copiii.”
„Sunt, negreşit, mai bun decât Hitler.”
„Da, în esenţă sunt un om bun.”

Majoritatea avem o listă. Şi scopul listei noastre este bine definit: să demonstreze că suntem buni. Există însă o mică problemă cu acest gen de liste: NIMENI NU ESTE SUFICIENT DE BUN. Pavel ne-o demonstrează prin cele două „batoane” de dinamită plasate de el în capitolul 3 din Romani. Primul este în versetul 10: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.” Nici unul. Nici tu. Nici eu. Nici măcar unul.

A doua explozie are loc în versetul 23: „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”  Asta este. Iată cât contează „listele” noastre. Iată ce valoare are să fii „în esenţă bun”.

Atunci cum putem ajunge în cer? Dacă nimeni nu este bun, dacă nici o listă nu este suficientă, dacă nici o realizare nu este corespunzătoare, cum putem obtine mântuirea?…

Te invit să dai răspunsul tău la aceasta întrebare. Aștept cu nerăbdare părerea ta, comentariul tău.

Îți mulțumesc,
Ștefania

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s