Amintiri și frământări…

Sunt deja mai mult de 21 de ani de când am început să vorbesc multor oameni, de la un microfon… acolo, dseori m-am zbătut să umplu un minut – huh! cât de lung poate fi un minut! şi, chiar și astăzi mă minunez cât de scurt poate fi un an…

Când am stat de vorbă cu oamenii, când am ieșit în întâmpinarea nevoilor lor, oriunde m-am aflat, am înțeles că oricât de tare m-am plâns de durerile mele, necazul celuilalt este mai mare!

Și azi stau de  vorbă cu oameni interesanți, care pur și simplu mă fascinează și simt că mă inspiră să trăiesc mai frumos. Întotdeauna farmecul vorbelor a fost copleșitor, însă cel mai bine am fost sfătuită de Tata, care a venit cu Cuvântul Său și mi-a dat ajutorul de care aveam nevoie, chiar surprinzându-mă, de cele mai multe ori!

Am învățat să nu am așteptări de la oameni, Dumnezeu este Cel care știe cel mai bine ce am nevoie, de aceea L-a trimis în lumea mea pe singurul Său Fiu, pe Isus Hristos…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s