Aşteptare – de Russell Kelfer

Te-am strigat cu disperare, cu-nfrigurare şi plângând,

Am auzit o voce blândă şi iubitoare răspunzând;

Te-am rugat să-mi dai lumină, călăuzire înţeleaptă,

Cu nesfârşită bunătate mi-ai spus numai atât: „aşteaptă„.

S-aştept? Cât să aştept? De ce?… Stăteam înfrânt şi rătăcit…

Oare e mâna Ta prea scurtă? Urechea Ta n-a auzit?

În genunchi, a câta oara Te-am implorat un semn să-mi dai?

Vreau un răspuns la rugăciune; spune-mi „mergi” sau spune-mi „stai„.

M-ai învăţat să vin la Tine să cer, să cred şi voi primi,

Ai promis că eşti cu mine să mă ajuţi, oriunde-aş fi,

Dar mă simţeam pierdut şi singur, strigam… Tu răspundeai în şoaptă,

Cu dragoste şi cu răbdare: „Copilul meu iubit, aşteaptă!„

Eram dezamăgit şi totul mi se părea cumplit, nedrept,

Priveam spre cer cu neputinţă… să mai aştept? De ce s-aştept?

Atunci ai coborât la mine şi m-ai privit în ochi, plângeai…

Mi-ai spus: „doreai un semn, o voce… atât e tot ce îţi doreai?

Aş fi putut să clatin munţii, să-ntunec soarele pe cer, 

Aş fi putut s-aprind văzduhul, să-i înviez pe cei ce pier. 

Dacă ţi-aş arăta întruna ce să alegi să-ţi fie bine… 

Tu ai avea răspuns la toate… dar nu M-ai întâlni pe Mine. 

Nu ai putea simţi iubirea cu care-i înconjor pe sfinţi, 

Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor înfrânţi, 

N-ai aştepta tăcut o rază s-alunge norii disperării, 

Nu ai simţi odihna sfântă venită-n urma încercării… 

N-ai şti să umbli prin credinţă, nu M-ai vedea că-s lângă tine, 

Inima ta cea zbuciumată nu s-ar mai odihni în Mine, 

Nu ai cunoaşte revărsarea iubirii Mele pe deplin,

Când Duhul Sfânt îţi umple viaţa cu pace şi cu har divin. 

Dacă durerea ta ar ţine numai o clipă… n-ai lupta, 

Nu ai cunoaşte biruinţa ce poţi s-o ai prin jertfa Mea, 

S-ar împlini visele tale… dar dorul Meu s-ar spulbera, 

N-aş mai putea să fac din tine o perlă în comoara Mea. 

Deci, fiul Meu, mergi prin furtună, gândind la zilele senine,

Ştiind că darul cel mai mare este să Mă-ntâlneşti pe Mine. 

Chiar dacă nu găseşti răspuns şi viaţa-ţi pare prea nedreaptă,

Să-ţi aminteşti că sunt cu tine chiar şi atunci când spun: aşteaptă…„

În așteptare,
Ștefania