Poemul iubirii – o alternativa de 14 Februarie – Ziua Îndrăgostiților…

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credința, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

 

Sunt EU aşa? Eşti TU aşa? Hai să citim încă o dată cum este dragostea, dar îţi propun să înlocuim cuvântul „dragostea” cu numele noastre? Vrei?… Aşadar: Ştefania/… este îndelung răbdătoare, … este plină de bunătate: … nu pizmuieşte; … nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Sunt EU aşa? Eşti TU aşa?

 

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştința va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum, deci, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Urmăriţi dragostea.

 

Indiferent dacă zilele acestea cineva îţi va adresa sau nu un cuvânt de iubire, Cel care te iubeşte nespus – şi care Se bucură când Îi declari: „Isus, Iubirea sufletului meu!…” – îţi spune: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de TINE cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru TINE. Să ştii, pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la TINE şi legământul Meu de pace nu se va clătina!” (Ţefania 3:17; Isaia 54:10). Şi dacă ţi s-a făcut parte de o asemenea iubire, trăieşte ca atare, ştiindu-te iubit şi fiind capabil de iubire. Dragostea nu este Dumnezeu. Dar Dumnezeu este dragoste. Şi prin TINE, El vrea să-Şi reverse dragostea peste cei în mijlocul cărora te-a pus.

 

Accepţi să fii mesagerul unei asemenea dragoste în zilele acestea?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s