Am învățat că,

… un prieten, oricât ar fi de bun, din când în când mă va și răni, iar dacă îmi este cu adevărat prieten, va trebui să îl iert.

… pe măsură ce trece timpul, adevărata prietenie devine tot mai puternică. La fel se intâmplă și cu dragostea adevărată.

… ceva ce pot face într-o fracțiune de secundă îmi poate da dureri de cap toată viața.

… întotdeauna când mă despart de cei iubiți ar trebui să spun cuvinte frumoase. S-ar putea să fie ultima dată când îi văd.

… îmi pot continua drumul mult timp după ce am spus că sunt sfârșită de oboseală.

… ori îmi stăpânesc mintea, ori pune ea stăpânire pe mine.

… adevărații eroi sunt cei care fac ceea ce trebuie făcut, când trebuie făcut, indiferent de consecințe.

… banii sunt o măsură greșită pentru a mă compara cu alții.

… cei mai buni prieteni pot petrece cele mai frumoase clipe împreună, făcând ceva sau nefăcând nimic.

… uneori cei de la care mă aștept să se bucure și să mă lovească atunci când sunt doborâtă sunt cei care mă ajută să mă ridic.

… uneori când sunt supărată, am dreptul să fiu așa, dar nu am dreptul să fiu violentă sau necruțătoare.

… dacă cineva nu mă iubește cum as vrea eu să o facă, nu înseamnă că el (sau ea) nu mă iubește cu toată puterea.

… maturitatea are de-a face mai mult cu genul de experiențe pe care le-am avut și cu ceea ce am învățat din ele decât cu numărul anilor pe care i-am adunat…

Reclame

Poemul iubirii – o alternativa de 14 Februarie – Ziua Îndrăgostiților…

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credința, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Corinteni 13)

Sunt EU aşa? Eşti TU aşa? Hai să citim încă o dată cum este dragostea, dar îţi propun să înlocuim cuvântul „dragostea” cu numele noastre? Vrei?… Aşadar: Ştefania/… este îndelung răbdătoare, … este plină de bunătate: … nu pizmuieşte; … nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Sunt EU aşa? Eşti TU aşa?

„Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştința va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum, deci, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Urmăriţi dragostea.” (1 Corinteni 13)

Indiferent dacă zilele acestea cineva îţi va adresa sau nu un cuvânt de iubire, Cel care te iubeşte nespus – şi care Se bucură când Îi declari: „Isus, Iubirea sufletului meu!…” – îţi spune: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de TINE cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru TINE. Să ştii, pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la TINE şi legământul Meu de pace nu se va clătina!” (Ţefania 3:17; Isaia 54:10). Şi dacă ţi s-a făcut parte de o asemenea iubire, trăieşte ca atare, ştiindu-te iubit şi fiind capabil de iubire. Dragostea nu este Dumnezeu. Dar Dumnezeu este dragoste. Şi prin TINE, El vrea să-Şi reverse dragostea peste cei în mijlocul cărora te-a pus.

Accepţi să fii mesagerul unei asemenea dragoste în zilele acestea?

Ștefania